Poezia răvăşitoare găsită în raniţa unui soldat mort în 1918 „Nu plânge, Maică Românie! E rândul nostru să luptăm“. Sa ne aducem aminte de eroi.

Anunt

O poezie găsită în raniţa unui soldat mort în toamna lui 1918, în tranşeele Primului Război Mondial, vorbeşte despre o Românie Mare în care copiii îşi onorează înaintaşii.

„Nu plânge, Maică Românie!“ este intitulată poezia zguduitoare scrisă de soldat român în tranşeele Primului Război Mondial. Hârtiuţa pe care erau aşternute aceste rânduri a fost găsită de camarazi în raniţa ostaşului ucis în luptele de pe muntele Sorica din Carpaţii de Curbură. Aflat la Cota 1709, muntele Sorica de lângă Azuga era un punct-cheie pentru cucerirea Predealului.

Luptele date aici au dus la victoria decisivă a României care a devenit Mare la 1 Decembrie 1918. Ostaşul care a scris aceste versuri a murit în toamna anului 1918. N-a mai apucat să-şi vadă visul cu ochii, dar a transmis ţării sale şi urmaşilor un mesaj care a devenit nemuritor. Pe culmea de la Sorica a fost înălţată o capelă dedicată eroilor căzuţi la datorie pentru România.

Iată versurile găsite ȋn raniţa soldatului:

„Nu plânge, Maică Românie,

Că am să mor neȋmpărtăşit!

Un glonţ pornit spre pieptul tău,

Anunt

Cu pieptul meu eu l-am oprit….

Nu plânge, Maică Românie!

E rândul nostru să luptăm

Şi din pământul ce ne arde

Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!

Pentru dreptate noi pierim;

Copiii noştri, peste veacuri,

Onoare ne vor da, o ştim!

Nu plânge, Maică Românie!

Anunt

Adună tot ce-i bun sub soare;

Ne cheamă şi pe noi la praznic,

Când România va fi Mare!“

sursa: citeste mai multe pe adev.ro/p1i0v9 si voceanationala.com , Surse foto: historia.ro , pixabay

Loc de comentat