Sfântul Grigorie Taumaturgul (adică „făcătorul de minuni”), Episcopul Neocezareei, este un exemplu al răbdării datorită căreia a primit de la Dumnezeu darul vindecării de boli trupești și sufletești, pogorând prin pronia cerească duhul păcii și al înțelegerii în mijlocul conflictelor de orice fel.
Este sărbătorit în calendarul ortodox în data de 17 noiembrie.
Sfântul Grigorie Taumaturgul, sau Grigorie de Neocezareea, s-a născut în jurul anului 213 într-o familie aristocrată, dar păgână, din Neocezareea (azi Niksar, în Turcia, pe atunci capitala provinciei Pont). La naștere a primit de la părinții săi numele Teodor.
La vârsta de 14 ani, tatăl său trece la cele veșnice, mama sa fiind cea care se va ocupa în continuare de educația sa, trimițându-l la dascăli de seamă, unde a învățat limba latină și arta oratoriei. Astfel, datorită originii sale nobile, a primit o educație deosebită, fiind trimis împreună cu fratele său, Atenodor, să studieze la Beryt (Beirut de azi), aici aflându-se pe atunci una dintre cele mai vestite școli ale lumii elenistice.
Pe drum, cei doi frați o însoțesc pe sora lor la Cezareea Palestinei, unde aceasta era căsătorită cu consilierul juridic al guvernatorului. Cu această ocazie, cei doi frați au ocazia de a-l cunoaște pe marele Origen (care, la acea vreme nu căzuse în erezie), abia sosit din Alexandria pentru a înființa o școală creștină în Palestina. Captivați de personalitatea și cunoștințele acestuia, cei doi frați renunță la planul lor inițial de a ajunge la Beryt și decid să rămână în Cezareea, la școala lui Origen. Vor rămâne aici timp de șapte ani (231-238), timp în care tânărul Teodor va învăța printre altele și medicina.
Sfântul Grigorie Taumaturgul primește Sfântul Botez
Pe parcursul acestei perioade, cei doi frați vor primi și botezul creștinesc, cu ocazia aceasta, tânărul Teodor primind numele de Grigorie.
Sfântul Grigorie Taumaturgul și-a petrecut întreaga viață în feciorie, păstrându-și curăția trupească până la sfârșitul vieții sale pământești. Această virtute a sa a atras asupra-i atenția celor pizmuitori. Așa se face că, aflându-se la școala din Alexandria, alți tineri de aceeași vârstă cu el, obișnuiți cu petreceri și o viață libertină i-au pus gând rău Sfântului Grigorie, dorind să îl umilească pentru caracterul său integru.
Au convins astfel o femeie desfrânată să îl defăimeze pe Sfântul Grigorie, afirmând în public vorbe mincinoase despre dânsul. Aceasta îi ceru de față cu persoane însemnate ale cetății prețul pentru păcatul trupesc pe care susținea că l-ar fi săvârșit împreună cu dânsul. În acea situație delicată, păstrându-și calmul, Sfântul Grigorie, mânat de blândețe și o oarecare milă, nu a negat cele rostite de femeie, ci nedorind escaladarea conflictului, îi spune unui prieten de-al său aflat de față: „Dă-i degrabă prețul pe care îl cere, ca să se ducă de la noi și să nu ne supere mai mult.”
În clipa în care femeia întinse mâna după banii necinstiți, prin voia Domnului, desfrânata căzu la pământ chinuită de un diavol, de care nu a putut scăpa decât atunci când cel pe care dorise să îl umilească, adică Sfântul Grigorie Taumaturgul, a înălțat o rugăciunea la Dumnezeu pentru izbăvirea ei.
După astfel de experiențe, odată cu terminarea studiilor, cel ce va deveni Sfântul Grigorie Taumaturgul hotărăște să trăiască o perioadă ca pustnic în asceză, scăldându-se în liniștea profundă a rugăciunii. Fiindcă cei ce avuseseră ocazia de a-l cunoaște înainte de retragerea sa în pustie au remarcat capacitățile sale intelectuale precum și calitățile sale duhovnicești, nu au fost de acord ca o asemenea minte strălucită să nu ofere înapoi credincioșilor hrana sufletească de care aveau atâta nevoie.
Sfântul Grigorie Taumaturgul hirotonit episcop al Neocezareii
Așa se face că, în jurul vârstei de 30 de ani, fără a-și da acordul și fără a fi de față, Sfântul Grigorie Taumaturgul a fost hirotonit episcop al Neocezareii de către Fedim, episcop al Amasiei și mitropolit al Pontului. În demnitatea de ierarh a luptat împotriva ereziilor din vremea sa: sabelianismul și triteismul.
Când a venit la conducerea Bisericii din Neocezareea a găsit numai 17 creștini în aceasta cetate, dar a reușit să creștineze toată cetatea și regiunile țărănești din jur.
A trebuit sa facă față invaziei goților și borazilor. În 264-265, Sfântul Grigorie Taumaturgul lua parte, împreuna cu fratele sau Atenodor, la un sinod, la Antiohia, unde a avut loc condamnarea lui Pavel de Samosata.
Trecerea la cele veșnice a Sfântului Grigorie Taumaturgul
Dedicarea sa față de credința cea adevărată a lui Hristos, dorința sa nestăpânită de a salva fiecare suflet nevoiaș, au făcut ca la sfârșitul vieții sale pământești, în Neocezareea să mai fie doar 17 păgâni comparativ cu cei 17 creștini care erau la momentul venirii sale acolo. Nu se cunoaște cu exactitate anul în care a murit (270 sau 271), dar se celebrează în data de 17 noiembrie a fiecărui an, serbând simbolistica acestui număr în viața Sfântului.
În ultimele sale clipe din această viață, Sfântul Grigorie Taumaturgul a rostit împăcat, privind spre împărăția cerurilor:
„Slavă lui Dumnezeu, că numai șaptesprezece creștini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la Domnul, atâția necredincioși rămân, câți credincioși am aflat întâi!”
Sfântul Grigorie Taumaturgul a fost unul din cei mai de seama episcopi ai Bisericii răsăritene. El a contribuit mult la progresul creștinismului din epoca sa. Viața lui îngerească și plina de jertfa a fost de timpuriu înfrumusețată cu aureola minunii. Ca elev și admirator al lui Origen, el păstrează tradiția unei utilizări largi a filozofiei grecești, adaptata punctului de vedere creștin. E un apărător dârz al Sfintei Treimi.
Minunile Sfântului Grigorie Taumaturgul
Având binecuvântarea lui Dumnezeu, prin rugăciunile sale a izbutit să săvârșească multe minuni, să izgonească duhurile întunecate, să poruncească apelor și munților să îl asculte, să tămăduiască boli. Îi hrănea pe săraci, se îngrijea de cei aflați în nevoi, se făcea nevăzut dinaintea prigonitorilor săi, vedea gândurile oamenilor și cele ce aveau să se întâmple.
Sfântul Grigorie Taumaturgul primește de la Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul cunoștință cea adevărată
Pentru a fi întărit în cunoașterea tainelor credinței creștinești, pentru a putea combate fără drept de apel înșelăciune teoriilor alternative într-o mare de erezii care se înmulțeau de la o zi la alta, într-una din nopți, în timp ce se ruga, i-au apărut Preacurata Maica Domnului și Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul. Atunc, Maica Domnului i-a cerut Sfântului Apostol Ioan să îl învețe pe Sfântul Grigorie Taumaturgul taina Sfintei Treimi.
Așa a învățat în scurt timp Sfântul Grigorie marile taine dumnezeiești, reușind să evidențieze eternitatea, egalitatea și unitatea Persoanelor Sfintei Treimi. A demonstrat că Dumnezeu nu este supus pătimirii sau suferinței, iar atunci când Fiul lui Dumnezeu a voit să pătimească a făcut acest lucru ca prin pătimirea Sa să-i mântuiască pe oameni. El a învins patimile și a biruit moartea, arătând nepătimirea Sa.
Alungarea demonilor din templul idolilor
Mergând mai apoi Sfântul Grigorie în cetatea Neocezareea, rătăcită de la calea cea bună în întunericul închinării la idoli și poposind peste noapte în apropierea unei capiști idolești, a izgonit de acolo prin rugăciunea sa și cu harul său pe toți demonii care sălășluiau acolo, iar a doua zi, când veni slujitorul cel idolesc, nemaigăsindu-i și chemându-i, duhurile necurate strigau de departe: „Nu putem să intrăm acolo unde a poposit străinul acela care mergea din pustie la Neocezareea.”
Pus în fața acestei minuni și asistând și la altele săvârșite de Sfântul Grigorie în numele Domnului Iisus Hristos pe drumul său prin pustie spre locul unde fusese așezat episcop, slujitorul cel idolesc primi Botezul cel creștinesc. Prin astfel de minuni, săvârșite în număr mare, a reușit Sfântul Grigorie Taumaturgul să înlăture capiștile păgâne și să convertească la creștinism mulțime de necredincioși. Între persoanele care au îmbrățișat creștinismul datorită activității sale, se numără și Macrina, bunica Sfântului Vasile cel Mare și a Sfântului Grigorie de Nyssa.
Sfântul Grigorie Taumaturgul nu a putut fi văzut de cei care îl urmăreau
În acele timpuri, creștinii erau prigoniți de ura împăratului Deciu (250-253), iar Sfântul Grigorie Taumaturgul a fost nevoit să îi sfătuiască pe creștini să fugă și să se ascundă, ca nu cumva, înfricoșându-se de cruzimea chinurilor, să se lepede de credință. În timpul persecuției lui Deciu, Sfântul Grigorie s-a retras în munți împreună cu un mare număr de credincioși, iar după ce calmul a fost restabilit, el a instituit sărbători spre cinstirea martirilor. A fost martor și la devastarea Pontului de către goți și borazi, Biserica aflată sub păstorirea sa fiind pusă la grea încercare.
Într-una din zile, pentru a scăpa din calea prigonitorilor, Sfântul Grigorie Taumaturgul împreună cu un diacon de-al său s-au retras în munte. Prigonitorii au aflat însă unde s-au ascuns și au plecat în căutarea lor cu gândul de a-i ucide. Când Sfântul a văzut că se apropiau, a început să se roage cu mâinile ridicate spre cer împreună cu diaconul său.
Cu toate că prigonitorii nu erau departe de el, prin voia lui Dumnezeu ucigașii nu-i puteau vedea. După mai multe căutări în zadar, prigonitorii s-au întors la cel care i-a trimis în munte și i-au spus că nu au găsit pe nimeni acolo, în afară de doi copaci alăturați. Acela, înțelegând minunea, a alergat imediat la munte. Aici i-a găsit pe cei doi rugându-se și căzând la picioarele Sfântului, a devenit din vrăjmaș, rob al lui Hristos.
Oprirea apelor râului
Un râu ce se numea Licos se revărsa în fiecare primăvară din matca sa, inundând satele și pământurile din apropiere. Auzind că Sfântul Grigorie Taumaturgul are putere asupra apelor, locuitorii din această zonă l-au rugat să se milostivească de ei și să potolească apele râului pentru a nu le mai produce atâtea stricăciuni. La început, Sfântul le-a spus că nu poate trece peste voia lui Dumnezeu, dar pentru că localnicii nu încetau să-l roage, a mers împreună cu ei la râu. Venind aproape de mal, a înfipt acolo toiagul său, poruncind râului ca în numele lui Hristos să-și urmeze cursul.
Apoi, din toiag a crescut un stejar impresionant care a devenit stavilă împotriva revărsării apelor. Se putea observa cu ușurință cum apa se întorcea înapoi, ca și cum s-ar fi temut sa se atingă de toiag, care toiag, uscat fiind și lipsit de sevă, a ajuns să se facă un copac verde și frumos, nefiind afectat nici de trecerea timpului, căci și acum, precum se spune, apa îl ocolește de departe, iar copacul stând de atâția ani, propovăduiește puterea lui Hristos arătată prin marele Grigorie.Această minune ne amintește de Moise care, cu toiagul său a despărțit Marea Roșie, din această cauză Sfântului Grigorie îi spunem în slujbele Bisericii că: „nou Moise te-ai făcut prin fapte”.
Mutarea stâncii
Unii creștini afirmă că Sfântul Grigorie Taumaturgul a pornit din loc o piatră mare, de mărimea unui munte, pe care a mutat-o în altă parte și toate acestea doar cu ajutorul rugăciunii sfinte, dorind ca în acel loc să înalțe o biserică, iar din cauza acelei pietre nu putea să își ducă planul până la capăt.
Secarea lacului
A secat și un lac de dimensiuni remarcabile făcându-l uscat, secând o dată cu el și vrajba pe care doi frați o aveau între dânșii, zicând fiecare că ar fi fost proprietarul lacului, evitând astfel un război între frați de sânge.
Necredinciosul care s-a prefăcut mort
Un grup de evrei care voiau să râdă de harul său, punându-l pe unul de al lor să stea dezbrăcat în drum prefăcându-se mort, pentru ca Sfântul să spună dacă mai are sau nu suflare într-însul, Sfântul l-a făcut cu adevărat mort, precum se prefăcea, dovedindu-le tuturor rău credincioșilor harul lui Dumnezeu Cel adevărat.
Unde se găsesc moaștele Sfântului Grigorie Taumaturgul
Părticele din Sfântul Grigorie Taumaturgul Făcătorul de Minuni în Biserica „Sfântul Grigorie Taumaturgul din Neocezareea din Derbitsy”, Moscova – Rusia și la mănăstirea Iviron din Sfântul Munte Athos – Grecia.
Rugăciune către Sfântul Grigorie Taumaturgul
Pe Faraon cel ce era purtat în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând; în chipul Crucii lovind și despărțind marea, pe Israel cel fugărit, mergător pedestru l-a arătat, pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.
Arată întru mine, Părinte Grigorie și acum luminat lucrarea cea Dumnezeiască a minunilor, scăpându-mă din adâncul greșelilor mele, fericite și cu strălucirea ta luminează-mă, ca după vrednicie să te laud.
Ca un sârguitor și înțelegător și înțelept, ai ales mai bine cinstea sufletului, decât desfătările trupului, fericite, culegând cu iubire de osteneală dogmele înțelepciunii, prin care acela se hrănește, apropiindu-se de Dumnezeu, Sfinte Grigorie.
Văzând șarpele cel cumplit, Sfinte Grigorie, că ai soră curăța ca pe un ajutor bun, a întărâtat asupra ta pe zavistnici, pe care i-ai rușinat, părinte, cu îndelungă răbdare, vindecând pe femeia care era cuprinsă de patimi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Pe pământ străin petrecând, cuvioase, tuturor te-ai arătat cucernic pentru virtute, bun credincios și iubitor de Dumnezeu, luând har de la Dumnezeu de a face minuni, prin care ești cunoscut, că ai strălucit în lume ca un soare, de Dumnezeu grăitorule.
Și acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin!
Din rădăcină împărătească ai odrăslit, Curată și ai născut, în chip mai presus de gând și de cuget, pe Împăratul Hristos, pe Cuvântul lui Dumnezeu, Întrupat din Curate sângiurile tale în două Firi și într-un Ipostas.