Ne-am lăsat convinşi de faptul că apa de la robinet e poluată, dar cumpărăm cu încredere diferite mărci de apă îmbuteliată, fără să ne punem problema dacă lichidul din interior este într-adevăr așa de pur cum se pretinde. Diferenţierea dintre o apă curată şi una cu bacterii nu se poate face foarte uşor, nici vizual şi nici gustativ, ci doar în urma unor analize specifice, de laborator. Află în continuare de ce ar trebui să pui la îndoială acurateţea apei pe care o plăteşti, îmbuteliată în sticle de plastic:
Este posibil să bei tocmai apă de la robinet
Dacă ești convins că apa minerală sau plată pe care o cumperi din comerţ este adusă de la izvoare naturale, din munţi, află că te înşeli amarnic. Nu trebuie să crezi chiar tot ce se spune în reclame. Este vorba doar de o strategie de marketing, folosită, bineînţeles, pentru creşterea vânzărilor. De cele mai multe ori e vorba de apa de la robinet, purificată şi îmbogăţită chimic cu anumite minerale. Asta e! Totul e împachetat în ambalaje atrăgătoare şi vândut cu un anumit preţ. De fapt, izvoarele naturale de care vorbesc reclamele nu sunt decât sursele de apă locale.
Apa îmbuteliată nu este tocmai pură
Mărcile de apă minerală folosesc foarte des termeni ca: „pur”, „natural” şi „curat”. Culmea, de multe ori tocmai apa îmbuteliată se prezintă mai toxică decât cea de la robinet. Un studiu din SUA al Consiliului de protejare a resurselor naturale a arătat că aproape 22% dintre brandurile de apă testate conţineau cel puţin un tip de contaminare cu substanţe chimice, la un nivel cu mult peste cel admis pentru protejarea sănătăţii.
Apa îmbuteliată este depozitată în spaţii improprii
Apa îmbuteliată nu este ţinută în frigidere, ci la temperatura camerei. Aceasta este greşeala producătorilor şi ulterior a comercianţilor. La rândul lor, consumatorii păstrează apa îmbuteliată la temperaturi mari, timp îndelungat. Apa de la robinet este, prin comparaţie, mult mai curată decât cea îmbuteliată, prin simplul fapt că ea circulă la temperaturi mult mai scăzute, fapt ce nu lasă bacteriile să se dezvolte, aşa cum se întâmplă în cazul apei cumpărate de la magazin.
Sticlele de plastic – de trei ori problematice
- Pe de o parte, PET-ul nu reuşeşte să păstreze calitatea apei pe perioade mari de timp. Plasticul nu are niciun fel de proprietate de izolare a apei din interior, astfel încât bacteriile şi substanţele toxice se pot înmulţi incontrolabil, din cauza depozitării inadecvate în soare şi la temperaturi mari.
- Pe de altă parte, sticlele de plastic reprezintă o ameninţare pentru mediul natural. Doar 16% din cantitatea de sticle de plastic este reciclată, şi aceasta doar în cele mai dezvoltate state ale lumii. Pentru a se degrada, o sticlă de plastic are nevoie de o perioadă cuprinsă între 400 şi 1000 de ani.
- În plus, sunt folosite anual 17 milioane de barili de petrol pentru realizarea PET-urilor. O risipă imensă, care duce automat la un preţ ridicat pentru fiecare sticlă de apă îmbuteliată, de 4.000 de ori mai scumpă decât aceeaşi cantitate de apă luată de la robinet.
Timpul corect pentru a bea apă va îmbunătăţi eficacitatea ei
Un pahar de apă imediat după trezire ajută la activarea organelor interne.
Un pahar de apă cu 30 de minute înainte de o masă ajută digestia.
Un pahar de apă înainte de a face baie ajută la scăderea tensiunii sanguine.
Un pahar de apă înainte de culcare ajută la evitarea unui atac cerebral sau de cord.