La cine sa ma plang, Stapana? Cine va primi plansul meu si oftarea mea; daca nu Tu, Prea Curata, nadejdea crestinilor si scaparea pentru noi pacatosii? La cine sa alerg in durerea mea, daca nu la tine, Imparateasa cereasca? E atata tacere in sufletul meu… il simt atat de obosit si inlacrimat.
Iti privesc Chipul bland din Icoana, si cu mana tremurand, te ating povestindu’Ti necazurile inimi mele.
Roaga’L pe Fiul Tau sa ma ierte; si sterge cu dulcea Ta mana, lacrimile ce’mi izvorasc din durere.
Cine, daca nu Tu, ne va apara ma bine de nevoi?
Asculta oftarea mea si apleaca urechea Ta la rugaciunea mea! …O, taria mea! O, nadejde nerusinata! O, viata si lumina dulce a robului tau! Primeste ruga aceasta, care se duce tie din inima zdrobita in acest ceas de amara plangere. …”Acum, noaptea sa se faca robului tau zi de mantuire, Mireasa Dumnezeiasca.
Acum, bucura’se ingerii, Stapana, si duhurile Dreptilor de mine, ca eu cu multumire sa slavesc cu bucurie PreaSfant Numele Tau.
Ca stiu ca tu, Prea’laudata, poti catre Dumnezeu, pe Care L’ai nascut, toate cate le voiesti; O, Treime, inchinaciunea se cuvine Tie! O, Stapana! Imparateasa Cereasca, Tu imi esti Maica si nadejdea, Tu imi esti ocrotitoarea si scaparea mea, acoperamantul, apararea si ajutorul meu. Aleluia
Atunci când viaţa ta este după DUMNEZEU, să nu te întristezi pentru necazurile şi relele tale pătimiri, căci DUMNEZEU ţi le va ridica într-o bună zi. Să nu te temi nici de moarte, pentru că DUMNEZEU a pregătit bunătăţile cele viitoare ca să te facă mai presus de moarte.
(Părintele Iustin Pârvu)