La prima vedere păpădia pare o planta aparent banale insa este una din cele mai puternice plante antitoxice şi depurative de la noi. Tulpinile, frunzele, şi rădăcinile sale ajută la mobilizarea şi eliminarea toxinelor din organism, intensifică tranzitul intestinal şi cresc tonusul întregului organism.
Această plantă este folosită cu succes în tratamentul unui număr mare de afecţiuni de la acnee, alergie şi alte boli de piele, la indigestie, gastrită hipoacidă, dischinezie biliară, constipaţie atonă. Un efect deosebit îl are atât planta uscată cât şi cea proaspătă în tratamentul diabetului zaharat, boală în care are uneori efecte miraculoase.
În China o varietate de păpădie este folosită de mult timp pentru tratarea hepatitei, cancerului şi a diverselor afecţiuni ale glandei mamare (inflamaţii, probleme legate de secreţia laptelui, cancer de sân) precum şi pentru îmbunătăţirea rezistenţei imunitare la infecţiile căilor respiratorii. Folosirea păpădiei este deja recunoscută în numeroase farmacopei consacrate.
Proprietati ale papadiei
Papadia este un diuretic puternic şi are o excelentă acţiune depurativă. Prin componenta sa amară permite o mai bună funcţionare a ficatului şi a vezicii biliare. Păpădia este un coleretic, colagog, laxativ, stumulează peristaltismul tubului digestiv, stimulează secreţia salivară, gastrică şi intestinală. Este un foarte bun tonic amar.
Puţină lume ştie că sucul de păpădie a fost folosit din cele mai vechi timpuri si pentru tulburările de vedere.
Păpădia este eficace în lupta impotriva constipaţiei, anemiei şi infecţiilor. De asemenea, ea este bogată în calciu şi magneziu. Păpădia conţine o catitate mare de vitamine din complexul B, ceea ce îi permite să fie eficientă în tratarea infecţiilor şi în evitarea apariţiei anemiilor.
Păpadia conţine colina (compus important în afecţiunile hepatice), vitaminele C, D şi K precum şi flavonoide şi carotenoide.
Indicaţii ale ceaiului de păpădie
– acnee, alergie, eczeme infecţioase recidivante, eczeme de etiologie necunoscută, psoriazis;
– constipaţie, constipaţie atonă, colită de putrefacţie, dispepsie, insuficietă secreţie de salivă, gastrită hipoacidă;
– reumatism, reumatism cronic, reumatism degenerativ, gută;
– dischinezie biliară, hepatită, sechele post-hepatice, ciroză în faza iniţială;
– intoxicaţii diverse, toxiinfecţii alimentare;
– diabet zaharat (reduce glicemia, creşte diureza, protejează vasele de sânge);
– tromboflebită, arteroscleroză, hemoroizi, îmbunătăţirea circulaţiei sângelui;
– obezitate;
– afecţiuni renale: este folosit în special pentru a creşte diureza;
Cum se prepară ceai de papadie
Pentru uz terapeutic sunt folosite atât frunzele cât şi rădăcinile de păpădie. Dacă doriţi mai mult un diuretic folosiţi mai degrabă frunzele, dar dacă doriţi să trataţi afecţiunile hepatice folosiţi rădăcinile.
Cercetări ştiinţifice
Primele cercetări ştiinţifice din Europa asupra efectelor păpădiei datează din prima jumătate a secolului XX. Experimente realizate pe animale au permis confirmarea, la acea vreme, a efectelor benefice ale acestei plante: creşterea cantitătii de urină eliminate, creşterea producţiei de bilă şi în special efectelul antiinflamator.
În 2006 a fost publicată o sinteză aunor lucrări ca subliniază informaţiile obţinute pe modele celulare şi pe animale confirmă virtuţile antioxidante anticance şi antidiabetice ale păpădiei şi ale componentelor sale3. Câteva teste clinice preliminare indică faptul că unele preparate din păpădie pot trata crampele intestinale, constipaţia şi diarea.
Nu a fost încă elucidat mecanismul ce stă la baza efectului diuretic al frunzelor de păpădie. În schimb, prin conţinutul ridicat de potasiu, această plantă are un avantaj în faţa altor diuretice. Spre deosebire de alte diuretice, frunzele de păpădie nu provoacă pierderea de potasiu la nivelul rinichilor, conform studiilor efectuate pe animale.
Precauţii
Atenţie: în cazul unor calculi biliari sau a abstrucţiei canalelor biliare trebuie consultat un specialist înainte de a consuma remedii pe abază de păpădie.
Constraindicaţii: Persoanele alergice la plantele din familia Asteraceae (ex. margarete, cicoare) pot fi sensibile la păpădie. De notat, însă, că alergia la polenul acestor plante nu antrenează în mod automat şi alergia la alte părţi ale plante (frunze, rădăcini). Totuşi poate să apară o sensibilitate cutanată la contactul cu ceaiul de păpădie.
sursa: mai multe pe www.frunza-verde.ro/ceai-de-papadie
“Conținutul articolelor este doar informativ și nu poate inlocui sfatul medicului! Pentru un diagnostic corect, vă rugam adresati-va unui medic specialist.”