Părintele Tihon, atunci când s-a dus la Coliba Sfintei Cruci, nu avea biserică, deşi îi era absolut necesară. Nici bani nu avea s-o facă, ci numai o mare credinţă în Dumnezeu. Într-o zi, s-a rugat şi a pornit spre Karyes, cu credinţa că Dumnezeu îi va economisi banii de care avea trebuinţă pentru a face biserica.
Înainte de a ajunge la Karyes, l-a strigat de departe stareţul Schitului Sfântul Ilie. Când s-a apropiat Părintele Tihon, acesta i-a spus:
„Un creştin evlavios din America mi-a trimis aceşti bani ca să-i dau unui pustnic care nu are biserică. Sfinţia Ta nu are biserică. Ia-i şi fă-ţi!”
Atunci părintelui Tihon i-au dat lacrimile de emoţie şi recunoştinţă faţă de Bunul Dumnezeu, Care, ca un cunoscător de inimi, se îngrijise pentru biserică mai înainte ca el să-L roage.
Când cineva se lasă în voia Domnului, El nu-l lasă! Şi, într-adevăr, dacă mâine la ora zece ai nevoie de ceva, atunci când ceea ce ceri nu este ceva neraţional, ci o nevoie reală, la 9 şi 45 sau la 9 şi jumătate Dumnezeu îl are gata pregătit ca să ţi-l dea. De pildă ai trebuinţă de un pahar la ora nouă. La 9 fără 5 îţi vine paharul. Ai trebuinţă de 500 de drahme? În ceasul când ai trebuinţă de e,i îţi vin exact 500 de drahme, nici 510, nici 490.
Am observat că, dacă, de pildă, mi-ar trebui ceva mâine, Dumnezeu îl prevede de azi. Adică înainte de a mă gândi eu, Dumnezeu Se gândeşte mai devreme şi-mi dăruieşte acel lucru în ceasul în care eu am trebuinţă de el. Pentru ca, de acolo de unde vine, să ajungă la mine exact în ceasul în care am trebuinţă. Deci Dumnezeu se îngrijeşte de mai înainte.
Când noi, prin mărinimie sufletească, îl facem pe Dumnezeu să Se bucure de viaţa noastră, atunci El ne dăruieşte cu îmbelşugare binecuvântările Sale, chiar în ceasul în care avem trebuinţă de ele.
Iar după aceea, toată viaţa noastră va fi însoţită de binecuvântările Sale, de dumnezeiasca Sa grijă pentru noi.
Ore întregi v-aș putea povesti întâmplări despre minunata purtare de grijă a Lui Dumnezeu…
Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, „Cuvinte duhovnicești”