Puțini dintre noi vedem în necazurile care ni se întâmplă o lipsă de atenție din partea noastră față de viața duhovnicească. Acum oamenii s-au alipit de lucrurile materiale și sunt purtați de dimineață până seară de valul grijilor lumești. Puțini sunt cei care mai găsesc un răgaz să își îndrepte gândul spre Dumnezeu și să înalțe o mică rugăciune. Fie pentru a cere iertare pentru păcate și greșeli, fie pentru a cere ajutor în anumite probleme, fie pentru a aduce mulțumire pentru toate binefacerile primite, dar și pentru cele rele.
„De multe ori ne gândim de ce ne merge rău, de ce avem probleme, de unde vin necazurile. Păi ne trezim dimineața și plecăm la treburile lumii fără a pleca genunchii să mulțumim lui Dumnezeu pentru somn și odihnă”. Nu numai că nu mulțumim lui Dumnezeu pentru lucrurile de trebuință vieții pe care ni le oferă în mod gratuit, dar nici nu cerem ajutorul Lui atunci când întâmpinăm greutăți.
Unii măcar se roagă atunci când dau de necazuri, dar și atunci o fac din frică și nu din dragoste de Dumnezeu. Un alt motiv pentru care vin greutățile peste noi este că păcătuim mult cu gura și cu gândul. Apoi toată ziua judecăm, bârfim, uneori ne certăm, alteori înjurăm, ca și cum toate acestea ar fi o normalitate, ar face parte din „meniul” zilei, din hrana de zi cu zi.
În loc să ne hrănim cu cuvântul lui Dumnezeu, adică cu citirea Sfintei Scripturi și cu rugăciunea, cu Trupul și Sângele Mântuitorului, ne alimentăm cu răutățile pe care ni le insuflă diavolul. Ajungem seara acasă, poate spunem o mică rugăciune, și aceea cu gândul în altă parte, că suntem frânți și uităm să cerem iertare de la Dumnezeu de tot ce s-a întâmplat peste zi.
Cum să avem pretenția ca viața noastră să fie frumoasă, conștiința noastră să fie curată sufletul împăcat și liniștit? Pentru ca lucrurile să capete sens și să meargă bine, trebuie să ne schimbăm viața, să trăim după poruncile lui Dumnezeu. Chiar și cei care sunt ocupați tot timpul și au un program încărcat pot să se roage în gând în timp ce așteaptă la semafor sau la o întâlnire sau în timp ce stau la masă. Orice răstimp pe care îl avem la dispoziție îl putem fructifica în mod duhovnicesc. Ne merge rău și pentru că nu ne mărturisim păcatele la duhovnic.
Suntem nervoși, frustrați, răzvrătiți, mânioși și puși pe ceartă din cauză că adunăm în noi o mulțime de păcate și nu ne curățăm trupul, sufletul și mintea de vicii. „La spovedanie nu mergem ca să ne eliberăm de toate aceste păcate și uite așa devenim „bombe mergătoare”, gata să explodeze la cea mai mică provocare de cuvânt al celui de lângă noi”. Avem pretenția ca viața noastră să aibă un parcurs bun, dar nu suntem dispuși să schimbăm nimic în noi înșine.
Atunci cum să avem pace și liniște, iubire și răbdare, dacă noi nici măcar nu le căutăm? Vrei ca cel de lângă tine să fie mai bun? Arată tu primul bunătate. Hai să fim mai buni și mai înțelegători!
Părintele Ioan Danci
Sursa: altarulcredintei.md