Retenţia de apa, retenţia de fluide sau edemul presupune acumularea excesivă de lichide în sistemul circulator, ţesuturile corpului sau cavităţi din organism.
Retenţia de apă este o afecţiune care presupune scurgerea apei din sânge în ţesuturi. În mod normal, fluidele sunt drenate din ţesuturile corpului prin sistemul limfatic, prin care se elimină toxinele din corp.
Forma de retenţie de apă cea mai comună este cea de la nivelul picioarelor, însă poate apărea şi la braţe, mâini, cavitatea abdominală (sindrom ascitic) şi în jurul plămânilor (edem pulmonar).
Cauze ale retenţiei de apă
– Stilul de viaţă: deshidratarea (corpul reţine apa ca metodă de supravieţuire), alimentaţia bogată în sare şi în carbohidraţi, lipsa de mişcare, statul în picioare sau aşezat pe o perioadă îndelungată;
– Disfuncţii ale organelor şi sistemelor organismului: dereglări hormonale, insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, hipersecreţia glandei tiroide, boli de ficat, creşterea greutăţii (în urma retenţiei de apă), alergii de sezon (edeme la nivelul feţei şi în jurul ochilor);
– Temperaturile ridicate;
– Anumite medicamente, precum cele împotriva hipertensiunii, afecţiunilor cardiace, corticosteroizii şi anticoncepţionalele (produc dezechilibre hormonale)
– Depresia post-partum, care implică schimbarea nivelurilor hormonale după sarcină.
Simptome ale retentiei de apa:
Creştere rapidă în greutate
Umflături şi dureri musculare
Creşterea bruscă în greutate determină şi creşterea presiunii asupra articulaţiilor; acumularea de lichid în țesuturi afectează funcţionarea normală a muşchilor, ceea ce duce la slăbiciune şi durere în tot corpul.
Modificări de culoare a pielii
Întrucât fluxul de sânge este afectat, la nivelul pielii pot apărea modicari ale culorii. Mai exact, unde fluxul de sânge a crescut, pielea va fi congestionată, iar în zonele în care fluxul de sânge scade, pielea se va prezenta anormal de palidă. Astfel, la atingere, pielea poate fi pufoasă (lasă o adâncitură) sau dimpotrivă, rigidă.
Dificultăţi de respiraţie
Umflarea generală a ţesuturilor provocate de edem duce la dificultăţi de respiraţie. Semne ale faptului că nu sunt eliminate corespunzător lichidele din jurul plămânilor constau în respiraţie greoaie, voce răguşită, respiraţie şuierătoare.
Sfaturi pentru a scăpa de retenţia de apă
Câteva schimbări în modul de viaţă pot combate acest disconfort. Principalele recomandări împotriva retenţiei de apă sunt:
– Consumul cât mai multor lichide, în special apă (aproximmativ 2 litri, însă doar când se simte nevoia);
– Limitarea consumului de sare şi înlocuirea acesteia cu diverse ierburi aromatice;
– Evitarea aliemntelor bogate în sodiu (carnea procesată, chips-urile de cartofi, produsele de panificaţie cu sare, etc.);
– Suplimentarea aportului de minerale (potasiu şi calciu), prin consumul din abundenţă a pepenelui roşu, bananelor, somonului (2-3 ori pe săptămână), fasolei albe, cartofilor copţi, dovleacului copt, iaurtului, fructelor de avocado, ciupercilor;
– Mersul la saună, pentru eliberarea organismului de toxine şi de relaxare a musculaturii corpului;
– Diminuarea aportului de zahăr din alimentaţie, care creşte nivelul de insulină, îngreunând eliminarea sodiului (sare) din corp;
– Evitarea alcoolului, care deshidratează organismul şi îl forțează să reţină apă în plus.
O altă schimbare benefică în acest scop este folosirea plantelor medicinale, folosite ca diuretice eficiente pentru eliminarea excesului de lichid din organism:
Rădăcina de pelin
– Se adaugă o lingură plină cu vârf cu rădăcină uscată de pelin în 150 ml. apă ce fierbe la un foc slab, lăsându-se vasul acoperit pentru încă 10 minute. Se stinge focul, apoi se lasă la infuzat învelit într-un prosop, timp de 30 de minute. Se iau câte 1-2 linguriţe, de 3 ori pe zi, în cure de 7 zile, urmate de pauze de 3 zile.
Frunze de pătrunjel
Pătrunjelul creşte rata de filtrare a urinei la nivelul rinichiului. Creşte cantitatea de apă eliminată din ţesuturi, previnind formarea calculilor şi uraţilor. Remediul este foarte bun şi în tratarea retentiei de urină.
– Frunzele de pătrunjel se dau prin maşina de tocat carne, iar un pahar din terciul obţinut se infuzează cu 500 ml. de apă fierbinte în termos, vreme de 8 ore. În lichidul strecurat se stoarce sucul proaspăt stors de la o lămâie, administrându-se în timpul zilei, în 5-6 reprize. Preparatul se bea câte 2 zile, după care se ţin 3 zile pauză, timp de o lună.
– Se adaugă o legătură de pătrunjel verde tăiat, într-un litru de apă şi se lasă la fiert timp de 10 minute. Se bea zilnic câte 1 pahar de ceai, timp de 3-4 săptămâni.
Coada-calului
Planta deţine proprietăţi diuretice (în reumatism şi gută) şi dezinfectante ale căilor urinare (datorită acidului salicilic şi a equisetoninei).
– Se infuzează în termos 2 linguri de plantă în 250 ml. de apă clocotită, timp de 30 de minute. Se strecoară şi se iau câte 3 linguri, de 3 ori pe zi, între mese. Este contraindicată bolnavilor de nefrită şi nefroză.
Hreanul
Hreanul este un diuretic foarte puternic, folosit în medicina naturistă în tratarea hidropiziei – acumularea patologică de apă în cavităţile naturale ale corpului sau în ţesuturi.
– Se dau pe răzătoare 150 gr. de hrean, care se amestecă cu sucul proaspăt stors din 3 lămâi de mărime medie. Se administrează câte 1 linguriţă, de 2 ori pe zi, înainte de masă, până la ameliorarea simptomelor.
Ceaiul verde
Pe lângă accelerarea metabolismului, arderea grăsimilor şi inhibarea apetitului, ceaiul verde este şi un diuretic natural puternic, eliminând simptomele de balonare şi edem.
– Se consumă 2-3 căni de infuzie de ceai verde, zilnic, pe o perioadă de 4-6 săptămâni.
Tinctura de ienupăr
Tinctura de ienupăr (Juniperus communis) este, probabil, cel mai puternic stimulator al rinichilor, şi totodată, cel mai puternic depurativ din flora europeană.
– Se administrează câte o linguriţă de tinctură, de patru ori pe zi, fiecare doză fiind diluată în jumătate de pahar de apă, în cure de 12 zile, urmate de o săptămână de pauză (minimum).
Retentia de apa.
Referinte: sursa autor Lazareanu Razvanexpunere.com topremediinaturiste.ro, foto secretele.com
“Conținutul articolelor este doar informativ și nu poate inlocui sfatul medicului! Pentru un diagnostic corect, vă rugam adresati-va unui medic specialist.”