Se spune că perioada copilăriei este cea mai frumoasă din viața noastră, dar de fapt, lucrurile nu stau chiar așa pentru unii dintre noi. Se ştie ce impact psihologic au asupra dezvoltării ulterioare a copiilor diferitele probleme cu care se confruntă aceştia în perioada copilăriei, precum abandonul, neglijenţa sau abuzul de orice fel.
Un studiu recent arată că aceste probleme afectează reţele întregi din ADN.
Cu toate ca atunci cand suntem copii ar trebui sa fim privați de toate greutățile vieții de adult, uneori nu se întâmplă asa.
În funcție de mediul în care trăim și de oamenii pe care îi avem în jur, viața noastră este mai grea sau mai ușoară, chiar și atunci cand nu ar trebui sa fie în acest fel.
Sunt foarte importante aceste aspecte pentru viitoarea noastră viață de adult dar este si destul de greu sa “estompam” efectele negative ale copilăriei.
Conform studiilor, anumite boli dezvoltate la maturitate pot fi generate de trăirile din copilărie.
Până acum stiam ca genomul ADN-ului nu se schimbă, dar se pare că da, prin procesul epigenetic de metilare: un grup de metili poate fi adaugat structurii de ADN.
Știința începe să ne ofere noi informații în ceea ce privește moștenirea genetică.
Așadar, experiențele “traumatizante” din copilarie pot modifica într-o oarecare măsură structura genetică și pot activa la maturitate anumite boli care au legatură cu procesul inflamator
Cum ne influențează copilaria bolile în viața de adult
Cercetările efectuate de oamenii de știință de la Universitatea Northwestern din SUA s-au apropiat de înțelegerea modului în care experiența copilariei poate duce la modificări genetice care reprezintă un factor de risc pentru boli cum ar fi demența și cancerul pe viitor.
Aceștia au analizat mai multe gene asociate inflamatiilor si au înțeles ca acestea sunt oarecum influentate de experientele traite in copilarie.
Acest domeniu este cunoscut sub numele de epigenetică, studiul modificărilor expresiei genelor care nu implică modificări ale secvenței ADN care stau la baza acestora. Cuvântul „epigenetică” înseamnă literalmente „deasupra” geneticii. Această cercetare este una dintre cele mai complete analize ale mecanismelor care stau la baza schimbărilor epigenetice și modul în care pot regla nivelurile de inflamație.
În cadrul studiului au fost analizate informaţiile a 500 de participanţi din Filipine. În timpul prelevării probelor de sânge din 2005 au fost analizate 114 de gene asociate proceselor imune de reglare a inflamaţiilor. Dar metilaţia descoperită în 9 dintre aceste gene era legată de statutul persoanei în copilărie, absenţa părinţilor şi chiar anotimpul în care persoana s-a născut.
Cercetătorii norvegieni au analizat sute de gene asociate inflamaţiilor, pentru a determina dacă sunt prezente schimbări epigenetice. Deşi genomul ADN-ului pare a fi de neschimbat, cercetătorii au descoperit că unele gene continuă să se modifice prin intermediul procesului epigenetic.
Una dintre cele mai cunoscute forme de proces epigenetic este metilarea, proces în timpul căruia un grup de metili este adăugat structurii ADN, astfel fiind modificate anumite funcţii.
Astfel, prin intermediul metilării şi a epigeneticii, cercetătorii au reuşit să revoluţioneze modul în care este interpretată amprenta genetică. ”Am putea deţine gene în organism care în viitor pot provoca probleme de sănătate grave,” a declarat autorul studiului Tom McDade.
În prezent, cercetătorii pot determina cu exactitate dacă grupul de gene responsabil pentru reglarea inflamaţiilor este alterat de anumite evenimente cheie din copilărie. Science Alert relatează că aceste evenimente ar putea sta la baza dezvoltării bolilor de la maturitate.
Astfel, prin identificarea anumitor experienţe din copilărie, cercetătorii au putut detecta dacă una dintre cele 9 gene inflamatorii este activă sau inactivă.
Surse: www.pnas.org/content/104/4/1319.long, www.iflscience.com/health-and-medicine/how-your-experiences-as-a-kid-permanently-change-your-dna/, www.smithsonianmag.com/science-nature/your-childhood-environment-can-permanently-change-DNA-180964869/