“Contele Coudenhove-Kalergi credea ca popoarele Europei ar inceta sa se mai lupte unele cu altele, economisindu-se miliarde, daca ar forma impreuna o uniune bazata pe comert si aparare, fara bariera vamale.
Aceasta ar fi pus capat odata pentru totdeauna tuturor nedreptatilor sociale prin masuri radicale (socialism). Toate drumurile ar duce la Pan-Europa, care nu ar fi numai cea mai buna, dar si singura solutie posibila. Coudenhove-Kalergi nu vedea alta posibilitate de iesire din impas.
In 1913 a fost tiparita prima sa carte despre Pan-Europa. El credea ca toata lumea dorea sa puna capat razboaielor si problemelor sociale. In opinia francmasonilor, federatia Europeana era singura solutie pentru marile pericole care amenintau Europa. Federatia ar da posibilitatea crearii unei rase mixte. Cartea sa, “Practical Idealism – Idealismul practic”, 1925, contine urmatoarele cuvinte:
“Omul viitorului va fi o corcitura. Cat despre Pan-Europa, imi doresc sa vad un amestesc eurasian-negroid, cu mari variatii de personalitate…” (p. 22 si 50).
Alte planuri masonice privind restructurarea Europei sunt publicate in periodicul “Wiener Freimaurerzeitung” in septembrie 1925 si octombrie 1926. Richard N. Coudenhove-Kalergi scrie in autobiografia sa:
“La inceputul anului 1924, am primit un telefon de la baronul Louis de Rothschild. Un prieten al sau, Max Warburg din Hamburg imi citise cartea si a dorit sa facem cunostinta. Spre marea mea surpriza, Warburg mi-a oferit subit 60.000 de marci de aur, pentru a finanta miscarea pentru primii trei ani… El a fost foarte interesat de miscarea Pan-europeana pana la sfarsitul vietii sale.
In 1925, Max Warburg a aranjat calatoria mea in America, pentru a face cunostinta cu Paul Warburg si Bernard Baruch. In America, contele a discutat despre unitatea europeana cu Hoover, Kellogg, Young si Lippmann, dar a descoperit ca sprijinul american pentru unirea Europei se baza pe principii reciproc incompatibile.”
In 1966, Coudenhove-Kalergi publica in Viena cartea “Pan-Europe: 1922 to 1966 – Pan Europa: din 1922 pana in 1966”, in care afirma (p. 95) ca tanara generatie va trai in Statele Unite ale Europei. La pagina 103 el vorbeste despre planurile de extindere a Statelor Unite Europene pana la Vladivostok.”[1]
“”Moartea Occidentului”
Exista pericolul islamizarii Europei ? Intrebarea si-o pune reputatul profesor de istorie, Naill Ferguson, de la Universitatea din New York, in jurnalul “New York Times”.
El se foloseste de speculatiile istoricului britanic din secolul XVIII, Edward Gibbon, care, in lucrarea sa, “Delinul si prabusirea Imperiului Roman”, isi pune intrebarea:
“Ce s-ar fi intamplat daca in batalia de la Poitiers (732), francezii nu ar fi invins armata invadatoare a musulmanilor ? Oare Europa Occidentala ar fi cazut in mana Islamului ?”
Se stie ca musulmanii doreau sa cucereasca Europa Occidentala pornind din Spania, ultimele lor forte fiind alungate din aceasta tara in 1492. Pe de alta parte, hoardele invadatoare ale temutului razboinic nascut in deserturile Asiei – Gingis-Han – au invadat o parte a Europei (ocolind teritoriul Romaniei), fiind pana la urma invinse, iar inaintarea Imperiului Otoman in Europa rasariteana (Romania a fost din nou ocolita, exceptand bataliile purtate pe teritoriul ei) a fost oprita in celebra batalie de la portile Vienei (1683).
Pacat ca acesti istorici “uita” – intentionat sau nu – contributia adusa de domnitorii romani la oprirea nenumaratelor navaliri, in spatele scutului si sabiei romanului inflorind civilizatiile din Europa centrala si apuseana…
In anul 2002, omul politic american, Patrick Buchanan, a publicat lucrarea “Moartea Occidentului”, in care profetea ca “leaganul civilizatiei occidentale” s-ar putea transforma in “mormantul ei”. La aceasta contribuie doi factori, actuali si in zilele noastre: imigratia din tarile musulmani si scaderea natalitatii in tarile europene.
Realitatea este ca populatia tarilor europene imbatraneste an de an, ceea ce face imposibila mentinerea actualului sistem de protectie sociala. In acest timp, tarile musulmane cunosc o adevarata explozie demografica.”[2]
“Distrugerea rapidă a Europei prin migraţia ce a fost dictată de globalişti
“Cu siguranţă, ţările bogate au încă resurse pentru a masca distrugerea financiară care ia amploare, dar este doar o chestiune de timp până va ieși totul la suprafață. Politicienii neo-liberali, acest curent dezvoltat cu ajutorul unor mari concerne americane, vor contribui rapid la distrugerea Europei.
Sunt 16 motive serioase care trebuie luate în seamă:
1. Creşterea excesivă a populației din Africa… peste 4 miliarde.
2. Războaie civile, războaie generate de religie şi finanțate de marile puteri care produc arme în neştire, care nu doresc altceva decât un imens profit (de altfel, producția și vânzarea de armament mai menține în prezent economia SUA pe linia de plutire).
3. Europa nu are o armată care să apere graniţele ei exterioare; navele maritime aflate în Mediterană nu fac altceva decât să culeagă sutele de mii de emigranţi şi să-i transporte spre Europa… așadar, au ajuns un fel de transport maritim al emigranţilor, plătit cu bani europeni.
4. Ţările Africii au devenit şi vor deveni tot mai instabile, la fel ca şi cele din Orientul Apropiat.
5. Ajutoarele sociale primite de imigranţii ajunşi în Europa sunt de cca. 11,4 ori mai mari decât venitul lunar al unui african. Oare cine nu doreşte să nu muncească şi să primească bani pe degeaba, asistenţă socială, locuință etc.? Deja se ştie că peste 20 milioane emigranţi aşteaptă doar să aibă ocazia să treacă Mediterana.
6. Guvernele europene au ajuns până într-acolo cu prostia lor încât îi tratează mai bine pe imigranţi decât pe cetăţenii lor. Vezi în primul rând exemplul Germaniei, dar la fel se petrece şi în Suedia, Olanda, Danemarca etc.
7. Niciun imigrant nu are de ce să se teamă că va fi trimis înapoi în ţara lui de baştină. Populismul şi idioţenia conducătorilor este atât de mare încât, pentru a nu-şi pierde locul şi poziţia de „om bun” (dar mai degrabă prost), preferă să accepte acest joc murdar, sub masca unui așa-zis umanitarism, deşi se ştie că 25 de dolari pe lună i-ar ajuta mai mult pe aceşti oameni să rămână în ţările lor, decât să li se ofere peste 500 de euro pe lună în Europa.
8. Chiar dacă ruta balcanică este închisă, migranții vor încerca noi căi. Mediterana este mare. Italia este o altă cale, şi această țară nu face nimic altceva decât să culeagă migranţii de pe mare şi să-i transporte mai departe. La fel ca Grecia. Motivul? Ele sunt ţări prea sărace ca să poată suporta financiar milioanele de refugiați. Şi să nu uităm, atât Italia, dar mai ales Grecia sunt considerate de mai marii de la Bruxelles ţări de mâna a doua, chiar a treia. Pentru că în mult visata Uniune Europeană există ţări de clasa întâi, cum ar fi Germania, Franţa, Anglia; ţări de clasa a doua, cum ar fi Spania, Polonia; dar cele mai multe sunt ţări de mâna a treia – vezi tot blocul estic fost comunist, sau Portugalia, Malta, Grecia şi, mai nou, şi Italia. Dezastrul acestor ţări este, de fapt, produs de dependenţa de banii europeni, de Banca Centrală Europeană. O destrămare a Uniunii Europene ar însemna un colaps financiar imediat pentru aceste ţări slăbite care au fost de mult distruse, sistematic, de marile puteri. Uniunea Europeană este, de fapt, cea mai mare minciună a secolului, un fel de dictatură socialistă asemeni celei care a funcţionat mult timp în Uniunea Sovietică. Comenzile venite de la Bruxelles au ajuns să hotărască hrana şi modul de viaţă a 500 de milioane de oameni. Merkel, Junker, Hollande… o mână de uzurpatori, împreună cu Banca Europeană şi Banca Mondială.
9. Naivitatea popoarelor din vestul Europei mai ales – care cred că situaţia lor financiară şi libertatea câştigată în al Doilea Război Mondial se poate menţine la infinit – este mare. Să nu uităm că generaţia care a purtat războiul nu mai este, iar cei tineri nu cunosc decât acest bine al prezentului care înseamnă telefoane mobile, Facebook etc., lucruri pentru care nu au făcut deloc sacrificii. Părinţii lor se simt datori să le pună totul la dispoziţie pentru a nu mai suferi din pricina lipsurilor pe care ei le-au avut de îndurat în tinereţe. (Oare cum au reuşit să supravieţuiască fără telefoane mobile şi Facebook?)
10. Un alt motiv de îngrijorare este acest sentiment puternic cu care mai ales populaţia germană a fost îndoctrinată: sentimentul de vinovăţie a ceea ce au făcut părinţii sau bunicii lor – războaie mondiale. Nemţilor li s-a spălat creierul aşa de puternic încât cei de acum se simt datori să facă bine, să răscumpere greşelile unui dictator care a purtat un război în care au murit cca. 50 milioane de oameni în întreaga lume (victime raportate în ambele tabere). Şi acum au ocazia să ajute milioane de emigranţi să ne ocupe. Un al treilea război mondial nu va mai avea loc pentru că el a început şi se desfăşoară în „pace” şi cu acceptul milioanelor de oameni „buni”.
11. Să nu uităm nici rolul aşa-ziselor organizaţii neguvernamentale „caritabile” care, de fapt, pun mai departe paie pe foc şi încurajează acest sistem de autodistrugere – vezi Open Society Foundation a lui Soros, sau American Jewish Committee, sau nenumăratele organizaţii creştine din Europa şi America. Să nu uităm nici Facebook-ul şi alte platforme de socializare, care deja le-au declarat „război” celor care nu încurajează fenomenul migraţiei. Nu eşti de acord cu politica lor, eşti rasist, eşti neonazist, eşti extremist de dreapta (pentru că extremiştii de stânga sunt cei buni şi, ca atare, sunt plătiţi să restaureze democraţia).
12. Legile din ţările Europene nu sunt respectate atunci când este vorba de atacuri ale persoanelor, furturi și violuri comise de imigranţi. Toate acestea sunt muşamalizate, și deci încurajate, deoarece fiecare imigrant ştie că orice ar face există o „lege-dipoziţie de sus” care îl scapă. Aceeași justiţie care condamnă o bătrână de 72 de ani la 3 ani închisoare pentru că e atât de săracă încât nu-şi permite să plătească un bilet de tramvai când merge la doctor, închide ochii când miile de azilanţi fură, violează, se plimbă fără bani cu mijloacele de transport în comun şi taximetre, fac comerţ cu droguri etc.
13. Marile concerne încurajează o Europă fără graniţe, pe motiv că ar avea pierderi de miliarde. O Europă fără graniţe este profitabilă pentru ei pentru că aduce miliarde de beneficii: lucrurile produse în ţările sărace europene se vând foarte ieftin, oamenii din ţările sărace au iluzia că pot fi ajutaţi să aibă un loc de muncă pentru un salariu cu care pot doar supravieţui, nu şi trăi, dar distrugerile provocate de migraţie, întreţinerea milioanelor de imigranţi sunt, de fapt, miliarde plătite doar de cei care muncesc şi plătesc impozite. Cei săraci devin tot mai săraci, cei bogaţi tot mai bogaţi. Între cele două clase nu mai este nimic. Pătura de mijloc aproape a dispărut. Concernele mari sunt scutite de impozite doar pentru că ele trebuie să investească şi să creeze locuri de muncă. Dar atunci când au pierderi, aruncă în şomaj mii de oameni – vezi exemplul Mercedes, Volkwagen, Bosh, Nokia etc. Să nu uităm şi rolul Băncii Europene care a ajuns să dea marilor concerne credite fără dobândă. Există o inflaţie puternică în zona Euro care este mascată, pe moment, şi care va duce la cea mai mare criză financiară, o criză mondială.
14. Un alt motiv serios de îngrijorare este corupţia din mass-media, care a ajuns un instrument de propagandă pentru partidele aflate la putere, un mod de a spăla creierele milioanelor de oameni, pentru că o îndoctrinare nu se face de azi pe mâine, ci este nevoie de timp şi mai ales de repetarea permanentă a sloganurilor. Aproape totul este minciună: despre numărul imigranţilor, despre delictele comise, despre starea economiei, despre numărul şomerilor, despre aproape tot. Să nu uităm nici propaganda făcută de vedetele de la Hoolywood, oameni angajaţi în proiecte umanitare (George Cloney, Angelina Jolie, Jew Law…) sau miliardarii care, prin donaţii de milioane (vezi Zuckenrberg, Soros, Bill Gates etc. împreună cu fundaţiile lor), încurajează ocuparea Europei de către imigranţi, în timp ce ei trăiesc în cetăţi bine apărate de servicii de pază și protecție.
15. Fiecare imigrant care intră ilegal în Europa, în loc să fie condamnat pentru trecere frauduloasă de frontiere (care nu există de fapt), este primit cu braţele deschise şi beneficiază de toate drepturile azilului. Dar un fapt deja ştiut este că 95% din imigranţii ilegali nu au drept de azil şi vin cu documente false.
16. Dar cel mai important aspect este că Islamul are ca scop principal islamizarea Europei, invadarea ei cu sute de milioane de moslimi şi instaurarea unui stat islamic, un fel de Califat în care domneşte șaria. Un plan demonic încurajat de politicienii corupţi dar PROŞTI, pentru că prost trebuie să fie cineva să creadă că într-o Europă ocupată de Islam aceşti politicieni vor mai putea avea puterea. Sigur, pentru o Merkel la 63 de ani, fără copii, este tot una dacă le face concesii turcilor și dacă ţara e ocupată de milioane de musulmani. Ea ştie că în următorii 10 ani încă mai poate rezista cu pensia ei sau… dispare, ca Honecker, în America Latină. „După mine potopul” e o vorbă din popor. Astfel de oameni îşi au locul în spatele gratiilor, indiferent că sunt închisori sau spitale de profil.
Apropo, Merkel a declarat de curând că nu renunţă la planul ei (diabolic). Europa va suferi o adevărată EXPLOZIE, ceva mai distructivă ca la Hiroshima, un tsunami mai uriaş ca dimensiune şi durată ca în Thailanda sau Japonia. Ceasul bombei deja a început să ticăie, iar noi ne citim mai departe corespondenţa pe Facebook, ne uităm la emisiunile de spălare a creierilor de la televizor, ne necăjim dacă nu este totul aşa perfect cum ne-am dori să fie, ne gândim în ce ţară ne petrecem concediul, că Turcia nu mai este sigură, Grecia are probleme, Italia la fel, în Germania sau vestul Europei sunt prea mulţi imigranţi şi nu se ştie… Așadar, mai bine în Dubai, acolo este sigur, este frumos şi doar şi noi am dat o mână de ajutor să aibă ei ceea ce au. Sau suntem invidioşi pe vecinul care are o maşină nouă şi ne gândim cum să primim şi noi un credit profitabil ca să ajungem în rând cu lumea bună. Şi în tot acest timp îi lăsăm pe politicienii aleşi în mod democratic să hotărască ei în locul nostru, cum este mai bine pentru copiii şi copiii copiilor noştri…”[3]
“Viclenia planului Kalergi: genocidul popoarelor europene
Imigrarea în masă este un fenomen ale cărui cauze sunt abil create de sistem şi pe care propaganda multietnică se chinuie să îl prezinte ca fiind inevitabil. Însă în realitate nu este vorba de un fenomen spontan. Ceea ce se încearcă să se prezinte ca fiind fructul ineluctabil al istoriei, este de fapt un plan studiat în jurul mesei şi pregătit de decenii pentru a distruge complet chipul bătrânului continent.
Pan-Europa
Puţini ştiu că unul dintre principalii ideologi ai procesului de intregrare europeană a fost cel care a planificat genocidul programat al popoarelor europene. Este vorba de un personaj obscur a cărui existenţă este ignorată de mase, dar pe care cei puternici îl consideră ca fiind tatăl fondator al Uniunii Europene. Numele său este Richard Coudenhove Kalergi. El se mişcă în spatele cortinei, departe de reflectoare, reuşind astfel să atragă în pânzele sale pe cei mai importanţi şefi de stat, care au susţinut şi promovat proiectul său de unificare europeană. [1]
În 1922, la Viena, Richard Coudenhove Kalergi pune bazele mişcării Paneuropa care are ca scop instaurarea unei Noi Ordini Mondiale bazată pe o Federaţie a Naţiunilor condusă de Statele Unite. Unificarea europeană ar fi constituit primul pas spre un Guvern Mondial unic.
Cu instaurarea regimurilor fasciste în Europa, planul se deteriorează, iar uniunea paneuropeană e constrânsă să se dezbine, dar după al Doilea Război Mondial, Kalergi, mulţumită unei activităţi frenetice şi neobosite, dar şi cu susţinerea lui Winston Churchill, din loja masonică B’nai B’rith, şi a unor ziare ca New York Times, reuşeşte să obţină aprobarea proiectului său din partea Guvernului Statelor Unite.
Esenţa planului Kalergi
În cartea sa Praktischer Idealismus („Idealism practice”), Kalergi afirmă că locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei nu vor fi popoare originale ale bătrânului continent, ci o subumanitate bestializată de amestecul rasial. El afirmă fără jumătăţi de măsură că e necesar ca popoarele europene să se amestece cu rase asiatice şi de culoare pentru a crea o turmă multietnică fără calitate şi uşor de dominat de către elita aflată la putere.
„Omul viitorului e de sânge mixt. Rasa viitorului eurasiatică-negroidă, extrem de asemănătoare cu anticii egipteni, va înlocui multiplicitatea popoarelor cu o multiplicitate de personalităţi.” [2]
Gerd Honsik descrie astfel esenţa Planului Kalergi:
„Kalergi proclamă desfiinţarea dreptului de autodeterminare al popoarelor şi, succesiv, eliminarea naţiunilor prin intermediul mişcărilor etnice separatiste sau imigrării în masă. Pentru ca Europa să fie dominată cu ușurință de către elită, pretinde transformarea popoarelor omogene într-o rasă amestecată de albi, negri şi asiatici. Acestor metişi el le atribuie cruzimea, infidelitatea şi alte caracteristici care, după părerea sa, trebuiesc create conştient deoarece sunt indispensabile pentru a genera superioritatea elitei.
Eliminând mai întâi democraţia, adică guvernul poporului, apoi însuşi poporul prin amestecarea raselor, rasa albă trebuie înlocuită cu o rasă metisă uşor de dominat. Eliminând principiul egalităţii tuturor în faţa legii şi evitând orice critică la adresa minorităţilor prin intermediul legilor extraordinare care să le protejeze, se va reuşi reprimarea maselor.
Politicienii acelor vremuri au dat dreptate lui Kalergi, puterile occidentale se încredinţau planului său, iar băncile, mass-media şi serviciile secrete americane au finanţat aceste proiecte. Şefii politicii europene ştiu bine că el este autorul acestei Europe care se dictează de la Bruxelless. Kalergi, necunoscut opiniei publice, pentru istorici şi printre deputaţi este considerat tatăl tratatului de la Maastricht şi al multiculturalismului.
Noutatea planului său nu este aceea de a accepta genocidul ca mijloc pentru atingerea puterii, ci de a pretinde crearea unor ființe subumane, iar mulţumită caracteristicilor negative ale acestora ca incapacitatea sau instabilitatea, să se garanteze toleranţa şi acceptarea «rasei nobile».” [3]
De la Kalergi înainte
Deşi nicio carte de istorie nu vorbeşte despre Kalergi, ideile sale au rămas principalele surse de inspiraţie ale actualei Uniuni Europene. Convingerea că popoarele Europei trebuie amestecate cu negri şi asiatici pentru a le distruge identitatea şi pentru a crea o singură rasă metisă se află la baza tuturor politicilor comunitare adresate integrării şi apărării minorităţilor. Nu este vorba de principii umanitare, ci de directive emise cu o determinare nemiloasă pentru realizarea celui mai mare genocid din istorie.
În onoarea lui Kalergi a fost constituit premiul european Coudenhove-Kalergi, care la fiecare doi ani se acordă „europeniştilor” care au ieşit în evidenţă prin punerea în practică a planului criminal Kalergi. Printre aceştia găsim şi nume de calibru, cum sunt Angela Merkel (cancelarul Germaniei) sau Herman Van Rompuy (primul președinte permanent al Consiliului Europei).
Incitarea la acest genocid se găseşte şi la baza invitaţiilor constante ale ONU de a găzdui milioanele de imigranţi pentru a compensa natalitatea scăzută din țările europene. Conform raportului difuzat la începutul noului mileniu (în ianuarie 2000), de departamentul „Population division” al Naţiunilor Unite, raport intitulat: Emigrări de schimb: o soluţie pentru populaţiile în declin şi îmbătrânite, Europa ar avea nevoie până în 2025 de 159 de milioane de imigraţi. Apare un enorm dubiu: cum e posibilă o estimare atât deprecisă dacă imigrarea nu este un plan stabilit în jurul mesei?! Ceea ce rămâne sigur este că natalitatea scăzută ar putea fi uşor inversată prin măsuri potrivite care să susţină familiile. La fel de sigur este că patrimoniul genetic european nu se poate proteja prin introducerea unui patrimoniu genetic diferit, ci în felul acesta doar se accelerează dispariţia lui. Singurul scop al acestor măsuri e cel de a denatura complet popoarele, transformându-le într-o masă de indivizi fără nicio coeziune etnică, istorică şi culturală.
Pe scurt, teza Planului Kalergi a constituit şi constituie şi astăzi fundamentul politicilor oficiale ale guvernelor menite să promoveze genocidul popoarelor europene prin imigrarea în masă.
G. Brock Chisholm, fostul director al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), demonstrează că a învăţat bine lecţia lui Kalergi când afirmă: „Ceea ce oriunde în lume trebuie să se aplice este limitarea naşterilor şi căsătoriile mixte, şi asta cu scopul de a crea o singură rasă într-o lume unică ce depinde de o autoritate centrală.” [4]
Concluzie
Dacă privim în jur, planul Kalergi pare că s-a realizat în întregime. Suntem martorii deprecierii Europei. Axioma „Noii Civilizaţii”, susţinută de promotorii mentalităţii multiculturale, e adeziunea la amestecul etnic forţat. Europenii sunt naufragiaţi în amestecul rasial, scufundaţi în valurile de imigraţi afro-asiatici. Plaga căsătoriilor mixte produce în fiecare an mii de noi indivizi de rasă mixtă: „copiii lui Kalergi”. Sub dubla presiune a ignoranţei şi a tâmpeniei așa-zisului umanitarism promovat prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, europenilor li s-a impus negarea propriilor origini, uitând astfel de propria identitate etnică.
Susţinătorii globalizării se străduiesc prin toate mijloacele să ne convingă că a renunţa la identitatea noastră etnică e un act progresist şi umanitar, că „rasismul” e greşit, dar numai pentru că vor ca noi să devenim nişte simpli consumatori orbi. Mai mult ca oricând este necesar să reacţionăm la minciunile sistemului şi să ne opunem unei uniformizări forțate. Nu avem altă alegere, alternativa este sinuciderea etnică.
Kalergi a fost primul căruia i s-a oferit premiul Carlomagno în localitatea Aachen; iar când l-a primit Adenauer, Kalergi era prezent. În 1966 păstrează contactele cu cei mai importanţi colaboratori.Toţi cei care au primit acest premiu fac parte din cercul de prieteni ai lui Kalergi şi sunt masoni, sau se străduiesc să reprezinte interesele SUA în Germania. În anul 1948 Kalergi reuşeşte să convertească „Congresul europarlamentarilor” din Interlaken într-un instrument prin care să oblige guvernele să îşi întoarcă atenţia spre „chestiunea europeană”, adică să îi realizeze propriul plan. Tocmai atunci se formează Consiliul European, iar la conducerea delegaţiei germane îl găsim pe Konrad Adenauer sprijinit de CIA. (Gerd Honsik, „Planul Kalergi”)
[2] Kalergi, „Praktischer Idealismus”
[3] Honsik, cit.
[4] „USA Magazine” 12 august 1955″[4]
Sursa: mai multe pe dzr.org.ro , foto dzr.org.ro
Juri Lina – “Arhitectii Inselaciunii”, Editura Lux Sublima, pag. 367-368.
Teodor Filip – “Oculta Mondiala”, vol. II, pag. 177.
http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=10620
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8718
Foto: romaniafarajustitie.wordpress.com