
Templul din Ain Dara, situat în nord-vestul localității Aleppo, din Siria, este decorat cu trei urme de pași GIGANTICE. Scopul și semnificația lor exacte rămân un mister pentru oamenii de știintă.
Se spune că este o dovadă a faptului că uriașii au hoinărit odată pe pământ. Ceea ce mulți consideră a fi doar un mit este pentru unuii cercetători și autori o dovadă că o specie diferită-una cu proporții mult mai mari decât cele ale omului- a existat pe pământ într-un trecut îmndepărtat. Poate că aceste creaturi masive au fost cândva considerate, în mod eronat, ca fiind zeități.
Ain Dara este un sătuc situat în nord-vestul localității Aleppo, în Siria, fiind cunoscut pentru câteva edificii chiar remarcabile, printre care se numără templul din Ain Dara, care se află chiar în partea de vest a sătucului. Templul a fost descoperit printr-un accident în 1955 când un leu uriaș de bazalt a fost descoperit. Ca un rezultat al acestei descoperiri, s-au realizat excavații în următorii ani, care au dus la relevarea pieselor istorice.
Conform AO, se crede că templul din Ain Dara datează tocmai din Epoca de Bronz a culturii siriene Hitiți. Hitiții sirieni sau Neo-Hitiții au fost un grup de entități politice care au dispărut la sfârșitul celui de-al doilea mileniu înaintea erei noastre, după căderea imperiului Hitit. Statul hitiților sirieni era un spațiu politic și a devenit puterea dominantă din regiune până când au fost cuceriți, la sfârșitul secolului 8 înaintea erei noastre, de Imperiul Neo-Asirian

Urmele MASIVE
Cu toate că au avut loc multe descoperiri la Ain Dara, experții încă sunt nesiguri cărei divinități îi era dedicat templul și multitudinea de sculpturi si baso-reliefuri care împodobesc zidurile sitului fac ca oamenilor de știință să le fie foarte greu să poat decide.
Totuși, chiar înainte să ai șansa de te bucura de frumusețile din interiorul templului, sunt atât de multe alte lucruri de văzut. Imediat ce ajungi acolo, înainte să intri în templu, se pot vedea urme gigantice de pași, după câte se spune, ele fiind sculptate în podeaua din piatră-fapt ce i-a luat prin surprindere atât pe experți, cât și pe turiști.
Interesant este că mai există o a treia urmă uriașă nu departe de primele două sculptate în podeaua din piatră, aproape sugerând în ce direcție ar trebui să ne îndreptăm. Așadar, de ce să sculptăm astfel de urme MASIVE și de ce în număr de trei?
Ce sunt aceste urme? Erau ele reprezentări ale zeilor? Au fost plasate acolo din motive estetice? Sau sunt dovezi ale unui fapt mult mai șocant?
Încă nu se știe ce ar trebui ca aceste urme gigantice să reprezinte. Unii experți au sugerat că, de fapt, sunt urme de animal, în timp ce alții cred că reprezintă urme ale zeilor.
Poate că aceste urme-care măsoară aproape un metru în lungime- ar putea fi reprezentări emblematice ale zeilor. Urmele ar fi putut fi sculptate pentru a ilustra prezența divinității locale care intră în templu și se apropie de tronul din interiorul sanctuarului.
Sunt unii arheologi care speculează că urmele masive au aparținut unuia dintre zei, care se închina la templu, putând fi remarcate pe zidurile templului multe sculturi ale lui Ishtar și ilustrații ale lui Ba’al Haddad,zeul furtunii din mitologia vechilor sumerieni. Totuși, toate aceste zeități sunt reprezentate ca purtând pantofi cu degete indoite.
Unii autori cred că este o cu totul altă explicație și aceste urme-la fel ca multe altele găsite în jurul globului-sunt o aducere-aminte a timpului trecut când Zeii umblau pe pământ, făcând ca întreaga planetă să se cutremure sub picioarele lor masive.
În plus, altă trăsătură interesantă a templului din Ain Dara este similitudinea sa cu descrierea biblică a Templului lui Solomon din Ierusalim. Se spune că aceste două temple erau similare în ceea ce privește planul etajelor, era, mărimea și decorațiile.
Înainte de a sări la concluzia că un templu l-a influențat pe celălalt, trebuie să mențioăm că au fost, în acea regiune, și temple asemănătoare celui de la Ain Dara si Templului lui Solomon.
Aceste temple sunt Ebla, Emar și Munbaqa. Așa că, se poate spune că aceste temple aparțineau unei tradiții culturale mai răspândite, care domina regiunea în acele timpuri.
Interesant este că Mesopotamia este bine-cunoscută ca fiind Leagănul Civilizației și locul nașterii uneia dintre cele mai mari povești mitologice de pe planetă, deci descoperirile curioase și inexplicabile –cum sunt aceste urme de pași uriașe- nu ar trebui să ne surprindă.
Mitologia acelor zone sugerează, în mod cert, că a existat un timp în care uriașii, semi-zeii și zeii hoinăreau pe pământ, lăsând semne în urma lor.
Sursa: riseearth.com/2017/02/the-mark-of-anunnaki-meet-giant.html mai multe fotografii pe abovetopsecret.com