Glaucomul este acea boală oftalmologia care determină o creştere a presiunii intraoculare şi afectează nervul optic, câmpul vizual, în final, această afecţiune conduce la pierderea ireversibilă a vederii.
Presiunea intraoculară este rezultatul unor mecanisme complexe de producere şi eliminare a unui fluid intraocular numit umoare apoasă (UA). Producerea şi eliminarea în aceeaşi măsură a umorii apoase menţine o presiune intraoculară normală (cu valori între 9 – 21 mmHg, esenţială pentru funcţiile optice ale ochiului -adică pentru a vedea).
Umoarea apoasă este un fluid transparent, care are multiple roluri în funcţiile globului ocular: determină presiunea intraoculară (PIO) necesară menţinerii formei şi aliniamentului intern al structurilor intraoculare, aduce oxigen şi substanţe nutritive pentru diferite structuri ale globului ocular: cristalin (lentila din interiorul ochiului), cornee (prima lentilă a ochiului) şi chiar pentru vitros (gelul din ochi).
Când UA care se produce şi elimină continuu nu mai poate fi eliminată, apare creşterea PIO care distruge progresiv sau brusc fibrele nervoase ale nervului optic (NO), fapt ce duce la pierderea vederii sau a ochiului respectiv.
Nervul optic (NO) este esenţial pentru vedere – el transmite semnalele luminoase de la ochi la creier, unde acestea se transformă în imagini (vedere).
Originea sa este multifactorială
Boala este determinată de: factori genetici – ereditatea şi factori externi.
Există şi o serie de factori care pot fi responsabili pentru apariţia acestei boli:
– vârsta: 2 -3% din populaţia cu vârste de peste 40 ani;
– ereditatea: riscul de a dezvolta boala este de 8 -10 ori mai mare la persoanele care au în familie cazuri de glaucom, cel mai fracventîn cazul glaucomului cu unghi deschis (cronic);
– rasa neagră e mai predispusă la această boală;
– lipsa de cooperare din partea populaţiei care ignoră controlul oftalmologie realizat de 1-2 ori/an în cazul adultului şi la 2 ani pentru copii;
– traumatismele oculare;
– cataracta în formele avansate de evoluţie;
– consumul îndelungat al unor medicamente (corticosteroizi).
Există mai multe tipuri:
– glaucomul cu unghi deschis (unghiul dintre cornee şi iris) numit şi glaucom cronic. Poate fi: primitiv şi secundar (determinat de o altă boală);
– glaucomul cu unghi închis, numit şi glaucom acut. Poate fi primitiv sau secundar altor boli;
– glaucomul congenital (la copil).
Diagnosticare dificilă
Pacienţii cu glaucom primitiv cu unghi deschis (GPUD) -forma cea mai frecventă, sunt asimptomatici; simptomele apar în fazele avansate de boală când se dezvoltă deja defecte importante ale câmpului vizual, de aceea diagnosticul e stabilit pe baza semnelor evidenţiate de medic:
a) PIO crescută > 21-22 mmHg, care impune controale periodice şi corelarea acestor valori tensionale crescute cu alte examene oculare. Există şi glaucom cu PIO normală sau scăzută, în acest caz diagnosticul se stabileşte pe seama celorlalte explorări menţionate anterior.
b) Modificări ale discului nervului optic evidenţiate la examinarea fundului de ochi – în glaucom, discul nervului optic prezintă o lărgire caracteristică.
c) Afectarea câmpului vizual care poate fi interpretată de oftalmolog.
d) Un examen gonioscopic. Examinarea evidenţiază unghiul dintre cornee şi iris în funcţie de care se stabileşte tipul de glaucom.
e) Modificări specifice ale HRT (tomografia de nerv optic), care apar şi în fazele incipiente ale bolii.
Dr. CRISTIANA FRANGU – Medic rezident oftalmologie
Din revista Dona Info nr. 54
sursa: mai multe pe jurnalspiritual.eu