Calmul minţii este una dintre cele mai frumoase bijuterii ale înţelepciunii. Este rezultatul unor eforturi îndelungi şi al răbdării, al auto-controlului. Prezenţa sa este un indiciu al experienţei obţinute, a cunoaşterii legilor şi a acţiunii gândurilor. Un om devine calm pe măsură ce se înţelege pe sine, ca fiinţă cu gânduri evoluate.
Pentru o astfel de cunoaştere este necesară înţelegerea mai multor elemente, ca rezultat al gândurilor, şi pe măsură ce îşi dezvoltă capacitatea de înţelegere, şi poate să vadă relaţiile interne dintre lucruri, prin acţiunea cauzei şi a efectului, el încetează să se mai agite, să se îngrijoreze şi să fie nefericit. El va fi echilibrat, hotărât şi liniştit. Omul calm, care a învăţat cum să se stăpânească, ştie şi cum să se adapteze la ceilalţi. Şi aceştia la rândul lor îi va respecta puterea spirituală, vor simţi că se pot baza pe el şi pot învăţa de la el.
Cu cât un om devine mai calm, cu atât succesul, influenţa şi puterea binelui sunt mai mari. Chiar şi comerciantul obişnuit va observa că afacerile îi prosperă pe măsură ce îşi dezvoltă auto-controlul şi echilibrul, deoarece oamenii prefera să aibă de-a face cu cei al căror comportament este echitabil.
Oamenii puternici şi calmi sunt întotdeauna iubiţi şi respectaţi.
Ei sunt ca umbra pe care o oferă copacul într-un deşert, sau locul unde te poţi adăposti în timpul furtunii. Cine nu iubeşte un suflet liniştit? O viată echilibrată şi temperată? Nu contează dacă plouă sau este soare, sau ce modificări apar la cei care posedă această binecuvântare, căci ei rămân întotdeauna liniştiţi şi calmi. Acest echilibru al caracterului, pe care îl numim linişte sufletească, este ultima lecţie a culturii.
Este ca o floare care înfloreşte, fructul sufletului. Este la fel de preţioasă ca şi înţelepciunea, mult mai dezirabilă decât aurul. Cât de insignifianţi par cei care caută să strângă bani în comparaţie cu cei care duc o viaţă liniştită. Un suflet care merge pe oceanul vieţii, străpunge valurile şi trece prin furtună, către calmul etern! Câţi oameni cunoaştem care au sufletul amar, care distrug tot ceea ce este frumos, cu caracterul lor exploziv, care îşi distrug echilibrul şi îşi fac sânge rău?
Cât de puţini oameni întâlnim în viaţă, care sunt bine echilibraţi, şi calmi, care au reuşit să-şi desăvârşească caracterul. Da, umanitatea este stăpânită de pasiunea necontrolată, este guvernată de răutate, este distrusă de anxietate şi îndoieli. Numai oamenii înţelepţi, numai aceia care îşi controlează gândurile şi au reuşit să şi le purifice, pot să stăpânească vântul şi furtuna din sufletele lor.
sursa: citeste mai multe pe detoatepentrutotisimaimult.blog