Ne facem analize, luăm medicamente, dar nu mergem la cauza directă a suferințelor noastre – lipsa iertării. Când sufletul ne doare, şi trupul ajunge să sufere.

Când sufletul ne doare, şi trupul ajunge să sufere.

Ad

Ne facem analize, căutăm medicamente care blochează doar efectele, uitând să mergem mai departe, spre cauza directă a suferinţelor noastre. La baza multora dintre bolile pe care le trăim stă lipsa iertării. În general, acest diagnostic este privit cu reticenţă.

Aceasta pentru că preferăm să ni se vorbească tot în limbajul corpului nostru, cu analize scrise pe hârtie şi cu remedii ce se găsesc aliniate, frumos şi la îndemână, în numeroasele farmacii care promit răspunsuri simple, cumpărate cu bani.

Păstrăm în noi resentimente vechi, dureri neiertate, efectul acestora în suflet fiind asemănător otrăvurilor, care mai apoi se manifestă în bolile trupului.

Iertarea este cel mai eficient tratament, pentru că ne eliberează de sentimentele sau emoţiile negative care întreţin durerea şi, prin aceasta, aducând vindecarea.

Atunci când nu iertăm, păstrăm mânie ascunsă în „ţinerea de minte a răului“, amărăciune, autocompătimire. Și ne baricadăm în noi înşine după zidurile de durere care nu dispar doar dacă ne întoarcem privirea de la ele.

E nevoie de timp pentru a ierta. E nevoie de răbdare cu noi, pentru a nu ne pierde pe acest drum, fie în uitarea răului care este doar o ascundere a unei răni ce va ieşi iar la suprafaţă, fie pentru a ne desprinde de gândurile şi scenariile în care noi ne facem dreptate, crezând în mod greşit şi inutil că așa se va vindeca durerea pe care o trăim.

A ierta nu înseamnă a scuza, a accepta comportamentul celui care ne-a rănit sau a-l scoate de sub orice responsabilitate pe acela sau chiar pe noi. Este esenţială înţelegerea faptului că iertarea nu este un act de dreptate, ci o faptă de iubire care îl poate reabilita pe cel vinovat şi care ne va elibera pe noi înşine.

Când iertăm, se întâmplă cu adevărat ceva extraordinar, dar cu noi, nu cu cel iertat. Acesta poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă cu adevărat în noi înșine.

Iertând, pe noi ne vindecăm, nouă ne dăruim pacea, nouă ne dăm puterea de a ne ruga pentru celălalt şi, astfel, lăsăm loc ca vindecarea să se producă, recuperând astfel acele părţi din noi blocate în conflict şi neacceptare.

Loc de comentat