Cu toate că unii istorici și antropologi susțin că omul este omnivor, alcătuirea noastră anatomică – gura, dinții, sistemul digestiv – indică mai degrabă că suntem făcuți pentru o alimentație fără carne. Și o bună parte a omenirii încă trăiește în acest fel. Iar în țările cele mai industrializate, pasiunea pentru carne are mai puțin de 100 de ani. De fapt, a început o dată cu frigiderul și societatea de consum. Dar nici măcar în secolul XXI corpul omului nu s-a adaptat la mâncatul cărnii. Carl von Linné, botanist, zoolog și medic din secolul al XVIII-lea, spunea:
„Alcătuirea internă și externă a omului, comparată cu cea a animalelor, indică faptul că fructele și legumele suculente constituie hrana lui naturală”.
Linné avea dreptate. Dacă analizăm cu atenție structura anatomică a mamiferelor și a oamenilor, reiese clar că suntem mult mai apropiați de animalele erbivore decât de cele carnivore. Cu alte cuvinte, nu suntem programați de natură să ingerăm și să digerăm carnea.
Iată câteva dovezi clare:
Carnivorele – au gheare
Erbivorele – nu au gheare
Oamenii – nu au gheare
Carnivorele – nu au pori în piele și transpiră prin limbă
Erbivorele – transpiră prin porii pielii
Oamenii – transpiră prin porii pielii
Carnivorele – au dinții din față ascuțiți și nu au molari plați, pentru mestecat
Erbivorele – nu au dinții din față ascuțiți, iar molarii sunt plați și folosesc la mărunțirea hranei
Oamenii – nu au dinții frontali ascuțiți, iar molarii sunt plați, folosind la mărunțirea hranei
Carnivorele – au tractul intestinal de 3 ori mai lung decât lungimea corpului, astfel încât carnea, care intră rapid în descompunere, să nu stagneze mult timp în intestine
Erbivorele – au tractul intestinal de 10-12 ori mai mare decât lungimea corpului
Oamenii – au tractul intestinal de 10-12 ori mai mare decât lungimea corpului
Carnivorele – secretă un acid clorhidric puternic în stomac, necesar digerării cărnii
Erbivorele – secretă un acid stomacal de 20 de ori mai slab decât al carnivorelor
Oamenii – secretă un acid stomacal de 20 ori mai slab decât al carnivorelor
Carnivorele – nu au nevoie de glande salivare, pentru pre-digerarea cerealelor și a fructelor
Erbivorele– au glande salivare bine dezvoltate, necesare pre-digerării cerealelor și fructelor
Oamenii – au glande salivare bine dezvoltate, necesare pre-digerării cerealelor și fructelor
Carnivorele – au saliva acidă, fără ptialină, enzima necesară pre-digerării cerealelor
Erbivorele – au saliva alcalină, cu ptialină, pentru pre-digerarea cerealelor
Oamenii – au saliva alcalină, cu ptialină, pentru pre-digerarea cerealelor.
Din această scurtă analiză comparativă reiese clar că, dacă oamenii ar fi fost creați de natură să mănânce carne, n-ar fi avut aceste asemănări anatomice izbitoare cu animalele erbivore.
Vă puteți întreba: „Dar dacă n-am fost creați să mâncăm carne, de ce o facem?” Pentru că am fost condiționați de mici să mâncăm carne. Carnivorii au o vorbă: „În natură, animale omoară alte animale pentru a se hrăni. Prin urmare, acest obicei face parte din legile naturii”. Ei bine, nu-i chiar așa. În primul rând, noi nu trăim în sălbăticie. În al doilea rând, noi nu am fost meniți să ucidem animale și să le mâncăm. Am fi cu toții mai sănătoși dacă n-am face asta. Dacă nu știați, aflați că, în decurs de 4 ore de la ingerare, carnea intră în putrefacție, iar resturile ei se lipesc de pereții intestinali, unde rămân timp de 72 de ore, și chiar mai mult (luni sau ani), dacă persoana suferă de constipație.
Ultimul punct pe care aș vrea să-l ating în demonstrarea faptului că noi, oamenii, nu suntem creați să mâncăm carne este acela că toate animalele carnivore sau omnivore își consumă carnea crudă. Atunci când un leu ucide un erbivor, primul lucru pe care-l face el este să-și sfâșie prada în zona stomacului, pentru a-i mânca organele pline de sânge (nutrienți). În timp ce mănâncă stomacul, ficatul, intestinele etc., leul linge tot sângele din aceste zone. Chiar și urșii, care sunt omnivori, mănâncă somonul crud. În schimb, nouă, oamenilor, carnea crudă, plină de sânge, ne face silă. De aceea o gătim și o condimentăm, mascându-i astfel gustul. Un exemplu: dacă o căprioară moare arsă într-un incendiu de pădure, niciun carnivor nu se va atinge de carnea ei. Un alt exemplu: leii aflați în captivitate sunt hrăniți exclusiv cu carne crudă, altfel ar muri de foame.
Dacă noi, prin natura noastră, am fi carnivori, am putea mânca carnea crudă și îmbibată de sânge. Și ni s-ar părea foarte bună la gust. Adevărul e că numai gândul la un astfel de meniu ne întoarce stomacul pe dos. De aceea am inventat gătitul la foc și asezonarea cărnii cu sare, condimente, ketchup, maioneză, muștar sau diverse sosuri. Este singurul mod în care noi, oamenii, putem mânca carne. Chiar și numai acest lucru ar trebui să ne dea de gândit…