”Binecuvântarea părinţilor întăreşte casele fiilor, iar blestemul maicii zdruncină şi temeliile!”
Pentru că ea este cea care face cea mai mare jertfă crescând copiii şi ocrotindu-i chiar şi cu preţul vieţii ei, mama ”are cea mai mare trecere la Dumnezeu”, după cum spune părintele Ilie Cleopa. Iar blestemul mamei către copilul ei este cel mai de temut!
”În casă, când eşti amărâtă, ca mamă, şi ai zis un blestem – că omul, când este supărat, mai scapă câte un blestem – nu-i o crimă că ai zis. Dar când te duci la spovedanie să spui:
Părinte, când eram necăjită, am blestemat copiii.
Te-a dezlegat duhovnicul, dezlegată eşti. Dar tu să spui la spovedanie. Dar dacă moare mama şi a blestemat copiii, nici copiii nu putrezesc, iar ea se duce în fundul iadului. Că blestemul de mamă este mai puternic decât al preotului, pentru că ea are cea mai mare autoritate de la Dumnezeu asupra copilului. Nimeni nu se jertfeşte mai mult pentru copil în lumea asta ca mama!” – ne învaţă arhimandritul Ilie Cleopa.
Copilul care şi-a lovit părintele nu mai putrezeşte
Pe de altă parte, copiii sunt datori să-şi asculte şi respecte părinţii, iar când aceştia devin neputincioşi, să le poarte de grijă, întorcându-le toată dragostea şi jerta primite de la ei.
Iar pentru orice supărarea le-ar aduce, să le ceară iertare şi să meargă la duhnovnic, să-i dezlege. Altfel pedeapsă cumplită îi aşteaptă în lumea de dincolo. Aşa cum dovedeşte povestea Măriuţei, tânăra care a bătut-o pe mama ei bolnavă şi neputincioasă. Iar în loc să îşi ceară iertare cu lacrimi şi durere, ea râdea.
”Măriuţă, draga mamei, să nu mai putrezească mâinile tale!” – a blestemat-o biata mamă.
Şi a murit mama şi, după un an, a murit şi Măriuţa. Dar ea nu s-a dus la un duhnovnic s-o dezlege, nici de la mamă-sa n-a cerut iertare. Şi acum Măriuţa stă de treizeci de ani în groapă şi mâinile stau neputrede şi sufletul ei arde în focul cel veşnic, în cuptoarele iadului. Ea stă în iad până putrezesc mâinile ei.
Cei care au lovit pe tatăl sau pe mama lor, cu care mădular au lovit, acela nu putrezeşte, spune părintele Cleopa. Singura mântuire a Măriuţei ar putea veni de la un arhiereu care să-i facă dezlegare la crucea ei, pentru că un duhovnic nu o poate dezlega, păcatul ei fiind unul mult prea mare.
Păcatul blestemelor din casă
Există un obicei foarte rău la unii părinți de a-si blestema copiii atunci când îi supără. Tot timpul le-am recomandat părinților ca atunci când copiii nu sunt cuminți, să-i bată, să-i certe, însă niciodată să nu-i blesteme. Deoarece blestemul, înjurătura, când sunt făcute de părinte asupra copilului pe care l-a născut, au urmări negative asupra lui.
Copilul care a fost blestemat de tatăl sau mama lui și părinții respectivi nu s-au spovedit de acest păcat, deci nu au primit dezlegare de el, foarte ușor este atins de blestem.
Din această cauză pot veni boli, necazuri, suferințe, eșecuri în viață peste copiii respectivi.
Blestemele sunt foarte rele în casă, atât când sunt rostite de părinți asupra copiilor, cât și invers, de copii asupra părinților. Mulți copii nu se căsătoresc sau celor care se căsătoresc nu le merge bine în căsnicie din cauza blestemelor părinților.
Remediul cel mai eficient împotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii, făcută atât de părinți, cât si de copii; după aceea un rol foarte important îl are citirea rugăciunii celei mari de dezlegare asupra întregii familii. Adică să meargă împreună, părinții cu copiii, la preot pentru a le citi acea rugăciune de dezlegare.
Foarte grav este când părinții mor fără să le fi citit în viață rugăciunea respectivă. Acele înjurături si blesteme asupra copiilor lor, dacă nu sunt dezlegate de către preot, când sunt în viată părinții, pot produce foarte mari necazuri asupra copiilor. Dincolo de mormânt nu mai poate face nimeni acea dezlegare. Să ne ferim a rosti orice cuvânt rău asupra copiilor noștri pentru a nu se repercuta asupra lor și a nu le produce mari necazuri în viață.
De asemenea, copiii niciodată să nu-și blesteme sau să-și înjure părinții care i-au născut. Nu mai vorbesc de acei copii care ajung chiar să-și lovească părinții.
Spun Sfinții Părinți că acelui copil care și-a lovit părintele, mâna respectivă nu-i mai putrezește. Este ceva înfricoșător!
Pentru orice cuvânt ieșit din gura noastră vom da răspuns în ziua Judecății, înaintea Lui Dumnezeu!
Sursa: ortodoxia.me