Dintre toate produsele apicole, propolisul este probabil cel mai “medicinal”. Compoziţia sa este un subiect fascinant, proprietăţile farmacologice şi indicaţiile fiind studiate de mii de cercetători.
Există un număr mare de compuşi ce pot apare în propolis. Greenaway şi colab., 1990, a spus că având în vedere că exudatele din mugurii diferitelor specii de plop sunt frecvent asemănătoare în ceea ce priveşte compoziţiacalitativă; pot fi foarte diferite în ceea ce priveşte compoziţia cantitativă, iar aceste diferenţe se reflectă în compoziţia propolisului ce include exudatul din muguri. Aceste variaţii în compoziţia propolisului pot fi considerabile.
Asemenea diferenţe majore în compoziţia propolisului au efecte considerabile asupra proprietăţilor. Presupunerea că uneori compoziţia polenului este asemănătoare cu originea sa (sursa) este incorectă şi orice experiment asupra propolisului presupus a fi ştiinţific trebuie să fie detaliat asupra constituenţilor propolisului.
Propolisul ucide virușii.
Unul dintre cele mai cunoscute beneficii ale propolisului este capacitatea sa de a lupta împotriva virușilor. Substanțele din propolis inhibă replicarea și răspândirea virușilor în organism, contribuind la prevenirea sau tratarea infecțiilor virale precum răceala și gripa. Propolisul poate oferi un impuls semnificativ sistemului imunitar, ajutând organismul să se apere împotriva agresorilor invizibili.
Propolisul distruge ciupercile.
Ciupercile pot cauza o serie de afecțiuni, inclusiv infecții fungice ale pielii și ale unghiilor. Propolisul este eficient în combaterea ciupercilor datorită compușilor săi antimicotici. Atunci când este aplicat local sau administrat intern, propolisul ajută la prevenirea și tratarea infecțiilor fungice.
Propolisul luptă împotriva bacteriilor.
Datorită compușilor săi antibacterieni, propolisul este un aliat puternic în lupta împotriva bacteriilor. Acesta poate ajuta la vindecarea rănilor și a altor leziuni ale pielii, precum și la prevenirea infecțiilor bacteriene. De asemenea, propolisul este utilizat pentru problemele cu gâtul, precum infecțiile streptococice sau amigdalitele.
Cantitativ, propolisul conţine:
55 % răşini (răşina este un termen folosit pentru substanţe care sunt în mod obişnuit lipicioase şi insolubile, sau foarte puţin solubile, în apă sau în solvenţi organici; datorită acestei insolubilităţi, par să fie importante numai pentru proprietăţile lor structurale) şi balsamuri (Balsamurile sunt lichide naturale sau substanţe semi-lichide obţinute uzual din scoarţa copacilor prin metode speciale – Opris, 1990);
7,5 – 35 % ceară (Ushkalova şi Topalova (1978) au arătat că ceara este un component indispensabil al propolisului, deşi proporţia sa depinde de regiunea de unde a fost extrasă de albine, metoda de colectare şi de alţi factori; ei au găsit de asemenea în mostrele de polen colectate din trei regiuni ale fostei URSS patru tipuri de ceară, diferite una de alta sub aspectul greutăţii specifice şi solubilităţii în alcool etilic-Ivanov, 1981);
10 % uleiuri volatile (Uleiurile volatile sunt compuşi ce au în mod uzual mirosuri plăcute)
5 % polen (Nakashima T. şi Nakashima N., 1989, au arătat că propolisul Brazilian obţinut de la albinele Africane conţin cantităţi mai mari de polen decât cel obţinut de la albinele Europene).
5 % acizi graşi;
4,40 – 19 % impurităţi;
terpene, substanţe tip tanin, secreţia glandelor salivare ale albinelor şi componente accidentale;
Calitativ, propolisul conţine: flavonoide, acizi alifatici şi esterii lor, acizi alifatici cu lanţ lung, uleiuri volatile cu lanţuri scurte, esterii unor uleiuri volatile cu lanţuri scurte, acizi aromatici şi esterii lor, acid benzoic şi derivaţi, aldehide, alcooli, acid cinamic şi derivaţi, alţi acizi şi derivaţi, cetone, fenoli şi compuşi aromatici, terpene, alcooli sesquiterpenici şi derivaţii lor, terpenoide şi alţi compuşi, compuşi volatili, hidrocarburi, hidrocarburi alifatice, steroli şi hidrocarburi steroide, zaharuri, lactone, alfa şi beta – amilaze, aminoacizi, derivaţi ai acizilor nucleici, vitamine, minerale, transhidrogenaze anaerobe, substanţe H+ donoare, alte substanţe insolubile în apă şi solvenţi organici, poluanţi.
Proprietati terapeutice şi curative ale propolisului
Propolisul, cel mai “medicinal” produs apicol, cu peste 70 de proprietăţi farmacologice dovedite, are sute de indicaţii şi a fost folosit în scopuri terapeutice din cele mai vechi timpuri.
În zilele noastre,cercetători şi clinicieni din toată lumea descoperă aproape în fiecare lună noi proprietăţi şi indicaţii pentru acest produs natural.
Propolisul, un adevărat “protector al vieţii” a fost folosit cu succes în tratamentul unor boli aparţinând următoarelor domenii medicale:
– Cavitatea bucală
– Afte comune recurente cronice
– Glosodinii
– Herpes labial recurent
– Moniliază
– Parodontopatii cronice periferice
– Stomatite după amigdalectomii
– Stomatite ulceroase
– Stomatite ulceronecrotice
– Otorinolaringologie
– Amigdalită acută
– Inflamaţia acută a urechii mijlocii
– Faringite cronice
– Faringite post-traumatice
– Hipoacuzie (auz slab)
– Infecţii cu virusul Influenza
– Laringite cronice
– Mezotimpanite
– Otite medii cronice supurate
– Otite cronice cu mezotimpanite acute
– Otite difuze externe
– Otite eczematoase difuze externe
– Ozenă
– Perforaţia traumatică a membranei timpanului
– Rinite alergice cronice
– Rinite hipertrofice cronice
– Rino-faringite cronice
– Rino-faringite hipotrofice cronice
– Rino-faringo-amigdalită acută
– Rino-faringo-amigdalite cronice
– Rino-sinuzite alergo-infectate hiperplastice cronice
– Sindrom cohleo-vestibular
– Oftalmologie
– Afecţiuni inflamatorii microbiene ale polului anterior al ochiului
– Afecţiuni inflamatorii microbiene ale anexelor oculare
– Afecţiuni inflamatorii virale ale anexelor oculare
– Afecţiuni inflamatorii virale ale polului anterior al ochiului
– Arsuri oculare
– Arsuri ale anexelor oculare
– Sechele ale herpesului oftalmic
– Traumatisme oculare
– Traumatisme ale anexelor oculare
– Boli infecţioase
– Herpes Zostere
– Heptatite
– Salmoneloze
– SIDA
– Lepră
– Tuberculoză
– Malarie
– Trichomoniaze
– Tripanosomiaze
– Boli pulmonare (Pneumologie)
– Astm bronşic
– Bronşiectazii
– Bronşită astmatică
– Endo-bronşite nespecifice
– Infecţii cu virusul Influenza
– Pneumonii nespecifice
– Pneumonii cronice nespecifice
– Traheite
– Tuberculoză pulmonară
– Afecţiunile aparatului digestiv
– Colite subacute şi cronice
– Constipaţie
– Gastrite
– Ulcer gastro-duodenal
– Ginecologie
– Dureri vaginale post-operatorii
– Eroziuni cervicale
– Leucoree
– Răni greu vindecabile după operaţii chirurgicale în sfera ginecologică
– Trichomonas vaginalis
– Vaginite
– Dermatologie
– Alopecie în spoturi
– Alopecie totală
– Arsuri şi opăreli
– Eczeme
– Escarie
– Foliculite
– Furuncule cronice
– Hidroadenite
– Hiperkeratoză
– Intertrigo (la sugari)
– Lupus eritematos
– Neurodermite
– Piodermite
– Radiodermatite
– Tuberculoză cutanată (ca şi adjuvant)
– Ulcer cronic al gambei
– Ulcer trofic
– Verucoză
– Radiologie şi radioterapie
– Leziuni provocate de radiaţii
– Radiodermatite
– Oncologie
-Tumori produse de factori externi ca : virusuri, bacterii, substanţe chimice, radiaţii etc.
– Tumori produse prin slăbirea sistemului imun.
– Tumori ce au ca origine epiteliile (pielea), sau/şi endoteliile (mucoasa).Toate denumirile medicale de mai sus arată dereglări produse de factori externi (poluarea, radiaţii, bacterii, virusuri, fungi, căldură excesivă, factori traumatici, etc.) sau interni (inflamaţii, hiper- sau hipo-funcţia organelor interne, a sistemelor, a ţesuturilor sau chiar a celulelor etc.).
Propolisul poate îndepărta, diminua sau neutraliza factorii menţionaţi mai sus, astfel armonizând funcţionarea întregului corp, nu numai a părţilor sale componente.Pentru a vindeca sau alina afecţiunile menţionate mai sus propolisul este administrat pacienţilor după o anumită metodologie.
Administrarea propolisului
Există două căi principale de administrare a propolisului: internă şi externă.
Calea de administrare “internă” semnifică faptul că propolisul pătrunde adânc în organism, până la nivelul oaselor, rinichilor, inimii şi creierului. Administrarea “internă” înseamnă nu numai administrarea orală sau prin nas (inhalaţii) a propolisului, dar de asemenea prin anus sau vulvă (ca în cazul supozitoarelor rectale sau vaginale), sau prin injecţii. Administrarea “externă” semnifică faptul că propolisul este aplicat pe piele şi/sau “orificiile” superficiale: urechile şi ochii (sacul conjunctival).
Când propolisul este folosit ca protector al membranelor celulare, trebuie să înţelegem că este important să utilizăm câteva metode, “vehicule” pentru a atinge “ţintele”: celulele, ţesuturile, organele, sistemele ce se află în dizarmonie.
Deoarece toleranţa la propolis este destul de ridicată (chiar şi 1 gram/Kg greutate corporală/zi poate fi tolerat), cantitatea de propolis poate să varieze în limite largi în funcţie de scopurile terapeutice (în unele tipuri de cancere este necesar să se administreze mari cantităţi de extract de propolis – tincturi).
Propolisul brut (3-10 grame/zi) poate fi înghiţit după ce a fost mestecat 5-20 minute.
Pentru tinctura de propolis 5-50 %, doza este de 5-30 picături, de trei ori pe zi, între mese, într-o linguriţă de apă sau ceai În unele tipuri de cancere este necesar să se administreze mari cantităţi de extract de propolis (tincturi).
Regulile administrării propolisului
În primul rând testaţi o posibilă alergie; ca sfat general, similar pentru folosirea tuturor produselor apicole, este testarea reacţiei alergice folosind numai cantităţi foarte mici la început. Astfel, se începe cu numai o picătură de tinctură de propolis diluată într-o lingură de ceai sau de apă, mai puţin de 10-50 mg. În forma naturală pentru mestecat, sau aplicaţii externe cu unguent numai pe suprafeţe foarte mici ale corpului.
Începeţi obişnuit cu doze mici, numai dacă nu este o urgenţă care să vă “forţeze mâna” (o sângerare masivă, de exemplu, internă sau externă; sau arsuri);
Folosiţi câteva “vehicule” (miere, capsule, creme, supozitoare);
Folosiţi metodele de administrare pentru a atinge “ţinta”:
– Pe cale orală (cea mai obişnuită);
– Prin piele (alifiile cu propolis “ajută” la pătrunderea în piele prin masaj, acupresură);
– Prin supozitoare;
– Prin căi fizioterapice (electroterapie, fonoforeză etc.);
Folosiţi câteva tipuri de extract de propolis (apă, alcool, extracte grase) pentru a fi siguri că aţi introdus “forţat” cea mai mare parte a compuşilor activi, folositori din propolis;
*Fiţi atenţi la cantitatea de propolis “activ” în preparatele comerciale (unele companii, în dorinţa lor de a obţine profituri maxime, scriu pe etichetă “Propolis” cu litere mari, dar introduc în produs cantităţi foarte mici de propolis);
*Fiţi atenţi la data de expirare a produselor comerciale de propolis (în timp ce propolisul însuşi este un excelent conservant, alţi compuşi amestecaţi cu el îi pot micşora durata de viaţă.);
ăstraţi toate produsele cu propolis, în special soluţiile şi/sau preparatele în locuri reci şi întunecoase (unul dintre principalele grupuri de compuşi activi ai propolisului sunt bioflavonoidele; în timp ce acestea protejează viaţa animală şi vegetală de acţiunea distructivă a razelor solare, expunerea excesivă a lor la aceşti factori fizici le scade eficienţa).
*Începeţi un program de detoxifiere înainte de a folosi propolisul; curăţaţi ţesuturile pe care veţi aplica sau administra propolis (propolisul însuşi este un remediu de detoxifiere – ajută la detoxifierea corpului, dar pentru a-I creşte eficacitatea trebuie folosit pe un corp “curat”.).
*Activaţi circulaţia sângelui (folosind terapia cu venin de albine, masajul, acupresura, gimnastica etc.) pentru a fi siguri că vor atinge “ţinta” compuşii activi din propolis, şi că vor ajuta, ideal, toate celulele corpului să se dezvolte;
*Relaxaţi corpul suficient, dormiţi suficient, pentru a lăsa organismul să prelucreze eficient toţi compuşii preţioşi ai propolisului;
Contraindicaţii
Există aproximativ 1-2% din populaţie cu alergie la propolis, sau cu reacţii alergice la anumite substanţe ce intră în compoziţia sa, cum este prenil-cafeatul. Ca rezultat al acestor alergii, propolisul nu este recomandat acelor persoane ce suferă de asemenea alergii.
Iată câteva reacţii adverse ce pot apare la persoanele alergice după administrarea de propolis (intern sau/şi extern):
Dermatite de contact la propolis (brut sau cremă, unguent).
Dermatite cosmetice după aplicarea de creme cu propolis, loţiuni etc.
Alergie la inhalarea de propolis cu spasme bronşice.
Mucozităţi orale cu ulceraţii (tablete cu propolis, propolis de mestecat).
Eczeme ocupaţionale la apicultori (propolis natural).
Hipotensiune arterială (propolisul este spasmolitic şi astfel scade nivelul presiunii arteriale).
Daca vom sti sa respectam natura, vom vedea frumusete, sanatate si bogatie.
Sursa: mai multe pe cyd.ro