PSALMUL 142
PSALMUL 142 face parte din Cartea Psalmilor. Si se citeste inaintea Psalmului 50.
Preotii citesc de obicei Psalmul 142 înainte de a începe acatistele, fiind o rugăciune de început a slujbei. Aceasta are un efect permanent de însănătoșire a persoanelor care suferă de orice boală gravă.
Chiar dacă acestia sunt sănătoși, creștinii folosesc acest Psalmul 142 pentru a preveni eventualele probleme de sănătate ce ar putea să apară, cat și pentru ocrotirea de forțele răului.
Iata Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Asculta PSALMUL 142
Ce este Psalmul 142? Explicatie
Textul psalmului descrie starea de suferință și persecuție a celui care se roagă. Rugăciunea începe cu chemarea către Dumnezeu, cerându-I să asculte și să răspundă în credincioșia și dreptatea Sa. Cel care se roagă recunoaște că nimeni dintre cei vii nu este drept înaintea lui Dumnezeu și cere ca Dumnezeu să nu-L judece aspru, ci să-I arate milă și să-I ofere ajutor.
Psalmul continuă prin descrierea persecuției și opresiunii îndurate de către cel care se roagă. Sufletul său este prigonit, iar viața sa este călcată în picioare. El se simte într-o stare de întuneric și mâhnire profundă, cu duhul său întristat și inima încremenită în el.
În mijlocul necazului, cel care se roagă aduce aminte de faptele lui Dumnezeu din trecut și meditează asupra lucrărilor Sale. El își întinde mâinile către Dumnezeu, ca un pământ însetat, cerându-I ajutorul și mângâierea.
Rugăciunea continuă cu o chemare către Dumnezeu să asculte repede, deoarece duhul său este slăbit. El imploră ca fața lui Dumnezeu să nu-I fie întoarsă, astfel încât să nu fie asemănat cu cei care se coboară în mormânt. El își pune nădejdea în mila lui Dumnezeu și cere să-i fie arătată calea pe care să meargă.
Sfârșitul rugăciunii este o implorare către Dumnezeu să scape de vrăjmașii săi și să-i învețe să facă voia Sa. El recunoaște că Dumnezeu este Dumnezeul său și îi cere Duhul Său cel bun să-l povățuiască pe calea dreptății. În încheiere, el cere ca pentru numele lui Dumnezeu să-i fie dăruită viața și să fie eliberat din necaz, cerându-I lui Dumnezeu să îi pedepsească pe cei care îl necăjesc.
Prin urmare, Psalmul 142 exprimă durerea, suferința și dorința de ajutor și mântuire a celui care se roagă către Dumnezeu. El recunoaște dependența de Dumnezeu și cerșește protecția și îndrumarea Sa în mijlocul persecuției și necazului său.