Psalmul 22
Psalmul 22 face parte din cartea biblică a Sfintei Scripturi, cunoscută și sub numele de Cartea Psalmilor. Acest psalm este atribuit regelui David și este unul dintre cei mai cunoscuti psalmi.
Conform tradiției creștin-ortodoxe, acesta este considerat un psalm mesianic și este citit și interpretat în contextul vieții și suferinței lui Iisus Hristos. În tradiția ortodoxă, psalmul este adesea asociat cu suferința lui Hristos pe cruce și este recitat sau cântat în cadrul slujbelor religioase, în special în timpul Postului Mare și în Vinerea Mare.
Psalmul 22 exprimă și o puternică încredere în Dumnezeu și în prezența sa în mijlocul suferinței. Psalmistul se roagă să fie salvat și lăudător al lui Dumnezeu în mijlocul adunării poporului său.
Iata Psalmul 22:
Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.
Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.
Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.
Asculta Psalmul 22
Cea mai importantă parte din Psalmul 22 este si cea de la final în care credinciosul spune: „Mila Ta, Doamne, să mă însoțească în toate zilele vieții mele“, aici arătându-ne credința că Dumnezeu ne însoțește mereu și are grijă de noi și de sănătatea noastră.
Psalmul 22 explicat
Psalmul 22 este un psalm din Biblie, cunoscut și sub denumirea de Psalmul Păstorului. Acesta exprimă încrederea și protecția pe care credinciosul le găsește în Dumnezeu, asemănând relația dintre Dumnezeu și credincios cu cea dintre un păstor și o oaie.
În versetele citate, psalmistul exprimă încrederea sa în grija lui Dumnezeu. El se simte ca o oaie păzită de un păstor grijuliu, care îi oferă tot ceea ce îi este necesar. Prin metafore precum „Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi” și „La loc de pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit”, psalmistul exprimă faptul că Dumnezeu îi asigură hrana spirituală și ocrotirea de nevoile și pericolele vieții.
Psalmistul afirmă că sufletul său este îndrumat pe căile dreptății de către Dumnezeu și că nu se teme de rele, chiar și în mijlocul morții, deoarece Dumnezeu este alături de el. El găsește mângâiere și încurajare în prezența lui Dumnezeu, simbolizate de toiagul și verga păstorului.
De asemenea, psalmistul se simte ospătat și cinstit de Dumnezeu. Metaforele „Gătit-ai masă înaintea mea” și „uns-ai cu untdelemn capul meu și paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic” sugerează generozitatea și binecuvântarea pe care Dumnezeu le oferă credinciosului în mijlocul celor care îl persecută.
În final, psalmistul afirmă că mila și bunătatea lui Dumnezeu îl vor însoți în toate zilele vieții sale, iar el va locui în casa Domnului pentru totdeauna.
În tradiția creștină, Psalmul 22 este citit și interpretat ca o profeție despre Iisus Hristos, păstorul cel bun care își păstorește turma și care a suferit și a fost răstignit pentru mântuirea oamenilor.