Pentru a fi plăcut Lui Dumnezeu, n-ai nevoie de nimic altceva decât să iubeşti – “iubeşte şi fă ce vrei”, spune Fericitul Augustin – căci cine iubeşte cu adevărat, acela nu poate şi nu vrea să facă ceva ce nu este plăcut fiinţei iubite.
Cum însă rugăciunea nu este decât revărsarea şi lucrarea dragostei, atunci se poate spune cu toată dreptatea despre ea acelaşi lucru: pentru mântuire nu este nevoie de nimic altceva decât de rugăciunea neîncetată.
Roagă-te şi fă ce vrei şi vei atinge ţelul rugăciunii, vei dobândi iluminarea.
Roagă-te şi gândeşte ce vrei şi gândurile tale se vor curăţi prin rugăciune. Rugăciunea îţi va lumina mintea, va izgoni şi va linişti toate gândurile necuviincioase. Ideea aceasta o întăreşte și Sf. Grigorie Sinaitul:
“Dacă vrei – ne sfătuieşte el – să-ţi alungi gândurile şi să-ţi cureţi mintea, atunci izgoneşte-le cu rugăciunea, căci în afară de rugăciune, cu nimic nu putem opri gândurile.”
“Caută să biruieşti vrăjmaşii ce ţin de gânduri, prin Numele Lui Iisus. Afară de această armă nu vei găsi alta.”
Sfântul Ioan Scărarul spune în această privinţă acelaşi lucru:
Roagă-te şi fă ce vrei şi faptele tale vor fi plăcute lui Dumnezeu, iar pentru tine folositoare şi mântuitoare.
Rugăciunea deasă, chiar şi atunci când nu ţine seama de cererea pe care o faci, nu va rămâne fără rod, pentru că în ea însăşi se află o putere plină de dar.
“Sfânt este Numele Lui şi oricine va chema Numele Domnului se va mântui.” Aşa, de pildă, cel ce s-a rugat multă vreme fără să simtă vreo îmbunătăţire în viaţa lui vicioasă a primit in cele din urmă, prin rugăciune, o înţelepţire şi o chemare la pocăinţă.
Roagă-te şi nu te trudi să biruiești patimile prin propriile puteri. Rugăciunea le va dărâma în tine:
“Căci Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume”, spune Sfânta Scriptură, iar Sfântul Ioan Carpatinul ne învaţă că dacă nu ai darul înfrânării să nu te întristezi, să ştii că Dumnezeu cere de la tine silinţă spre rugăciune şi rugăciunea te va mântui.
Bătrânul descris în Pateric, care “căzând a biruit”, adică poticnindu-se de păcat, nu s-a deznădăjduit, ci s-a întors cu rugăciunea spre Dumnezeu şi s-a ridicat în picioare, slujeşte drept dovadă printr-o pildă.
Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te spăimânta de năpaste, căci rugăciunea te va apăra, le va înlătura!
Adu-ţi aminte de puţin-credinciosul Petru care se îneca, de Pavel care se ruga în temniţă şi de alte cazuri asemănătoare. Toate aceste întâmplări arată puterea, tăria şi întinderea atotcuprinzătoare a rugăciunii făcută în Numele Lui Iisus Hristos.
Roagă-te oricum, dar roagă-te mereu şi nu te nelinişti de nimic!
Fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea va rândui toate şi te va înţelepţi. Ţine minte că despre puterea rugăciunii vorbesc Sfinţii Ioan Gură de Aur şi Marcu Ascetul; cel dintâi spune că:
“Rugăciunea, chiar atunci când este făcută de noi, care suntem plini de păcate, ne curăţă numaidecât”, iar cel de-al doilea ne învață:
“Ca să te rogi într-un fel oarecare stă în puterea noastră, dar ca să te rogi curat este un dar de sus.”
Prin urmare, jertfeşte Lui Dumnezeu ceea ce-ți stă în putere, iar puterea Lui Dumnezeu se va revărsa în neputinţa ta, devenind o deprindere şi făcându-se una cu firea, va ajunge o rugăciune curată, luminoasă, înflăcărată, așa cum se cuvine.
Dacă vremea vegherii tale ar fi însoţită de rugăciune atunci, în chip firesc, nu ţi-ar mai ajunge timpul pentru faptele păcătoase, nici pentru gândurile necurate.
Câte idei adânci sunt înmănunchiate în această înţeleaptă vorbă:
Iubeşte şi fă ce vrei! Roagă-te şi fă ce vrei!
Cât de îmbucurătoare şi mângâietoare sunt toate cele mai sus menționate pentru un păcătos, îngenunchiat de slăbiciuni, pentru cel care e apăsat de povara patimilor care-l chinuie.
Rugăciunea, iată totul! Ea ne este dată ca un mijloc atotcuprinzător ce duce la mântuirea şi desăvârşirea sufletului! Dar cu numele rugăciunii este aici strâns unită şi condiţia ei: “neîncetat să vă rugaţi”, porunceşte cuvântul Domnului.
Așadar, rugăciunea îşi va arăta toată puterea ei lucrătoare şi roadele numai atunci când va fi rostită sincer, des, neîncetat, căci repetarea deasă a rugăciunii ţine fără nicio îndoială de voinţa noastră, pe câtă vreme desăvârşirea, precum și curăţia rugăciunii sunt daruri primite de sus.
Sursa: lumeacredintei.com