Doamne, Dumnezeule, iartă-mă că nu știu să cresc cum se cuvine acești copii pe care mi i-ai dăruit!
Iartă-mă, Dumnezeule, iartă-mă!
În loc să învețe de la mine numai cele bune, copiii învață și cele rele și fără să vreau devin prilej de sminteală pentru ei. Degeaba îi sfătuiesc să facă binele și să țină poruncile, dacă ei văd că eu nu le păzesc. Degeaba îi îndemn cu vorbele, dacă faptele mele nu sunt pe măsură. O, cât sunt de vinovat în fața Ta și a lor!
În loc să Te mărturisesc prin faptele mele, am făcut împotrivă. Greu cu adevărat este pentru mine, păcătosul, să cresc copiii cum trebuie. Cum va crește un copil care nu a văzut în părinții săi pildă de fapte bune? Iartă-mă, Doamne, iartă-mă!
Iartă-i și pe părinții, pe moșii și strămoșii mei, pentru toate păcatele pe care le-au săvârșit, fiind prin ele pietre de poticnire pentru urmașii lor. Îndreaptă-mă pe mine, păcătosul, Doamne, să duc o viață curată, ca să-mi pot îndrepta copiii pe calea poruncilor Tale.
Să vină pacea Ta peste casa noastră, să vină peste noi mila Ta, ca să sporim în fapte bune și în tot ce e bineplăcut Ție. Ca să petrecem cealaltă vreme a vieții noastre în pocăință și să dobândim în această viață darul Tău, iar în cealaltă, bucuria cea veșnică.
Pentru rugăciunile Preabinecuvântatei de Dumnezeu Născătoare și ale tuturor Sfinților Tăi,
Amin!