Miluieşte-mă, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
Care Te numeşti Maica Milostivirii şi după mulţimea îndurărilor Tale, ajută-mă să mă curăţ, prin pocăinţă, de fărădelegile mele! Revarsă darul Tău peste mine şi nu lua de la mine bunătăţile Tale, căci îmi mărturisesc fărădelegile mele şi mă văd vinovat în faţa Ta! O, Stăpână,
împacă-mă cu Binecuvântatul Rod al pântecelui Tău, şi-i dă sufletului meu bucuria mântuirii Sale!
Rugăciune la icoana Maicii Domnului Cucuzelița
O, Icoană a laudelor îngerești, vârful cel neatins al dorului dumnezeiesc, poarta cerească a luminii, dulcele canon al melozilor, cununa slavei imnografilor, măsura neajunsă a vredniciei, cortul cel înțelegător al tainelor dumnezeiești, hotarul cel netrecut al desăvârșirii, cartea cea cu slove de aur a Înțelepciunii, comoara darurilor duhovnicești, adâncul cel nemăsurat al milostivirii, trâmbița vestitoare a tainelor treimii, veselia negrăită a iubitorilor de nevoință, floarea cea plină de miresmele virtuților, muntele cel preaînalt întru care se ascund comorile tuturor darurilor duhului, izvorul cel dulce curgător al tainelor cerești, ușa pocăinței celor deznădăjduiți, cum te vom numi pe tine, stăpână, cea de a cărei laudă se înspăimântă și cetele îngerești, iar peste glasurile oamenilor se așterne tăcerea.
Cu adevărat, întru tine se ascund toate măririle dumnezeiești, căci covârșești toate cu frumusețea fecioriei tale și faci să se cutremure inimile cele smerite înaintea luminii tale celei mai presus de cuget.
Auzit-a Cuviosul Ioan Cucuzel prea dulcele Tău glas, căci nu Ți-ai întors auzul inimii, Stăpână, de la cel ce își luase ca acoperământ smerenia și se nevoia în sfântă mănăstirea Ta să-Ți aducă strălucirile laudelor dumnezeiești cu glasul său cel îngeresc.
O monedă de aur ai pus în mâna smeritului lucrător, ca mulțumire pentru nevoința sa și dat-ai lui legământul făgăduinței că nu îl vei părăsi niciodată. Pentru aceasta, și boala picioarelor acestuia ai vindecat, ca mai cu osârdie să alerge cu gândul pe pajiștea laudelor îngerești și din adâncul sufletului să-ți cânte ție cu mulțumire cântări vrednice de frumusețea sfințeniei Tale prea alese.
Iată, eu mă aflu cu totul nepriceput în lucrarea laudelor, ba încă și povara păcatelor mari port prin deșertăciunea acestei lumi și mă tem de tăierea de la legătura milei dumnezeiești. Deci, înaintea icoanei tale cad, Prefericită, și te rog: Îmblânzește mânia cea dreaptă a Ziditorului Meu și cu ploile rugăciunilor tale șterge păcatele mele însemnate în zapisul judecății. Alungă tulburarea gândurilor rele din inima mea și dăruiește auzului acesteia dulceața curgerii laudelor din izvorul înțelepciunii dumnezeiești sădit în grădina minții mele.
Carte nescrisă de mână omenească a imnografilor ești, Prealăudată, ceea ce insufli celor de Tine aleși gândurile cele luminate ale înțelepciunii celei de sus. Deci, cu mâna ta, smulge spinii patimilor din mintea mea și aruncă în pământul inimii mele semințele cuvintelor cerești, ca să ajung la plinirea vremii a culege din livada inimii roadele laudelor îngerești, pe care să ți le aduc la prinos de mulțumire.
Cu razele rugăciunilor tale păzești lavra ta de toate săgețile vrăjmașilor și ești rugătoare neadormită înaintea tronului ceresc pentru monahii ce bine se nevoiesc în casa ta. Dar nu ne uita nici pe noi, cei ce înotăm în marea acestei vieți, ci întinde mână de ajutor, ca să ajungem la limanul laudelor cerești.
Păzește muntele tău cel sfânt de toată tulburarea lumească și pe muntele inimilor noastre zidește scara rugăciunii, ca mergând din treaptă în treaptă să ajungem la înălțimea doririlor dumnezeiești, împletindu-ți ție cântări de laudă și aducând neîncetată mulțumire și slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Căruia I Se cuvine toată închinăciunea în vecii vecilor. Amin