„Rugăciunea mamei” este un poem emoționant și profund scris de Mihai Eminescu, unul dintre cei mai remarcabili poeți români. Această poezie este un omagiu adus iubirii și devotamentului unei mame față de copilul său, exprimând în același timp dorința acesteia de a-l proteja și de a-i oferi binele și fericirea în viață.
Descrierea acestei poezii aduce în prim-plan puterea și sensibilitatea emoțională a mamei, care se roagă cu inima deschisă către divinitate pentru binele și protecția copilului său. Versurile lui Eminescu creează o atmosferă plină de tandrețe și iubire maternă, ilustrând legătura profundă dintre mamă și copil și dorința acesteia de a-l ghida și a-l ocroti pe parcursul vieții.
Iata mai jos rugaciunea Mamei de Mihai Eminescu
Copilaşi din lumea toată,
știți voi cum se roagă mama
la icoană-n orice seară?
Nu ştiți? Sigur… n-aţi luat seama.
Când cu ochii plini de lacrimi,
înaintea Maicii Sfinte,
își şopteşte-n blânde şoapte
rugăciunea ei fierbinte.
Uite-aşa se roagă mama:
Maică Sfântă, Preacurată,
vezi-i ce frumos dorm dânşii.
Ei îmi sunt averea toată!
Pentru ei din greu mă zbucium,
pentru ei trăiesc pe lume
și îndur atât noianul
de dureri fără de nume.
I-am culcat… și-acum spre Tine
vin încet, să nu mă vază
Și te rog, Măicuţă Sfântă,
să cobori spre ei o rază.
Raza bunătăţii Tale,
prin frumoasele lor plete,
ca să n-aibă vise rele
și nici pleoapele muiete.
Şi le-adu în suflet raiul
liniştit al vieţii Tale
și mi-i fă, în zorii zilei,
când o fi ca să se scoale,
Să-i văd blânzi, cuminţi şi veseli,
îndreptând spre mine paşii,
cum îndreaptă către Tine
colo-n Cer, sus, îngeraşii.
Asculta si rugaciunea: