Zahărul este un criminal insidios, care ne poate afecta sănătatea în nenumărate feluri.
Pe diferite căi, acest semnal de alarmă ne-a ajuns deja la urechi, dar ce spunem cei mai mulți dintre noi când suntem sfătuiți să renunțăm la acest ingredient?
„Da, știu și văd că nu-mi face bine, dar nu mă pot abține. Simt nevoia de dulciuri”.
Explicația pentru această nevoie este faptul că zahărul creează o dependență incredibilă: cu cât mănânci mai mult, cu atât ai mai mânca.
Sunt câteva motive pentru care oamenii devin neputincioși în fața acestei dorințe: deficitul de nutrienți din alimente (mai ales cromul, magneziul și zincul), săritul peste mese, mâncatul haotic, la ore neregulate și obiceiul de a consuma zilnic alimente și băuturi dulci.
Acestea ar fi cauzele fizice, dar există mult mai multe cauze emoționale care ne împing, conștient sau inconștient, să perpetuăm acest ciclu. E vorba de senzația de confort, siguranță, recompensă, consolare, iubire… pe care ne-a dat-o gustul dulce în copilărie. Momentele de plăcere cu care ne răsfățau bunica sau mama când eram mici ne-au rămas întipărite în subconștient și cu greu se mai șterg.
Ei bine, trebuie să conștientizăm că a venit timpul să separăm senzația de bine de mâncatul zahărului, care este de fapt o amăgire și nu ne servește la nimic.
Dependența emoțională de zahăr (ca și cea față de alte tipuri de alimente sau, pur și simplu, de mâncatul în exces) trebuie depășită cu orice preț. Iar dacă nu reușim singuri, ajutorul unui psihoterapeut este întotdeauna binevenit.
Acești specialiști folosesc o anumită tehnică de eliberare emoțională, cu o rată mare de succes. Iar dependența fizică poate fi rezolvată foarte ușor, prin aportul în hrană de nutrienți care ajută la echilibrarea nevoii de dulce prin reglarea glucozei din sânge.
Un medic naturist ne poate învăța ușor care alimente ne otrăvesc și care ne hrănesc cu adevărat. Partea proastă este că, dacă nu vom purcede cât mai din timp la aceste măsuri, excesul de zahăr ar putea avea asupra noastră un număr impresionant de urmări nefaste.
Iată în continuare o listă a posibilelor consecințe ale ingerării constante de zahăr, așa cum au fost ele citate în revistele medicale și alte publicații științifice:
– Zahărul slăbește sistemul imunitar.
– Zahărul tulbură relația dintre mineralele din organism.
– Zahărul scade performanțele copiilor la școală (hiperactivitate, probleme de concentrare).
– Zahărul poate produce o creștere semnificativă a trigliceridelor.
– Zahărul reduce capacitatea de apărare a corpului contra infecțiilor (bolilor infecțioase).
– Zahărul slăbește elasticitatea și funcționarea țesuturilor și reduce densitatea lipoproteinelor.
– Zahărul duce la deficit de crom și de cupru și interferează cu absorbția de calciu și magneziu.
– Zahărul duce la miopie, îmbătrânire prematură, cataractă și degenerescență maculară.
– Zahărul crește nivelul neurotransmițătorilor: dopamina, serotonina, norepinefrina.
– Zahărul poate cauza hipoglicemie.
– Zahărul acidifică tractul digestiv.
– Zahărul este una din cauzele principale ale bolilor gingiilor și căderii dinților.
– Zahărul contribuie la apariția obezității și a diabetului.
– Zahărul favorizează înmulțirea necontrolată a ciupercii Candida albicans.
– Zahărul poate cauza astm, artrită, pietre la fiere și rinichi, apendicită, hemoroizi, varice.
– Zahărul contribuie la apariția osteoporozei.
– Zahărul reduce nivelul de vitamină E din sânge.
– Zahărul poate inhiba hormonul de creștere.
– Zahărul poate crește nivelul colesterolului.
– Zahărul poate interfera cu absorbția de proteine, cărora le poate schimba structura.
– Zahărul este una din cauzele alergiilor alimentare.
– Acneea dispare odată cu dispariția zahărului din alimentație.
– Zahărul poate provoca toxemia gravidică (din timpul sarcinii).
– Zahărul poate duce la ateroscleroză, boli cardiovasculare, emfizem pulmonar.
– Zahărul poate altera structura ADN-ului.
– Zahărul tulbură homeostaza (echilibrul sistemelor din mediul nostru intern).
– Zahărul inhibă abilitatea de a funcționa a enzimelor.
– Consumul de zahăr este mai mare la oamenii care fac boala Parkinson și Alzheimer.
– Zahărul duce la creșterea în volum a ficatului, deoarece predispune celulele la diviziune.
– Zahărul poate provoca mărirea rinichilor, producând schimbări patologice la aceștia.
– Zahărul vatămă pancreasul.
– Zahărul încetinește digestia prin distrugerea enzimei fosfatază și este cauza nr. 1 a constipației.
– Un consum mare de zahăr crește șansele de colon iritabil, colită ulcerativă și boala Chron.
– Zahărul este una din cauzele sindromului metabolic.
– Zahărul poate provoca dureri de cap și migrene.
– Zahărul cauzează dezechilibru hormonal, unii hormoni putând deveni hipo- sau hiperactivi.
– Consumul exagerat de zahăr creează în corp radicali liberi și stres oxidativ.
– Absorbția rapidă a zahărului stimulează mâncatul excesiv.
– Scăderea consumului de zahăr crește stabilitatea emoțională.
– Zahărul în exces poate provoca crize de epilepsie.
– Consumul mare de zahăr rafinat este asociat cu cea mai gravă formă de schizofrenie.
– Zahărul poate crește nivelul homocisteinei în sânge (un aminoacid care distruge creierul).
– Zahărul joacă un rol important în apariția foarte multor tipuri de cancer.
– Prea mult zahăr vă poate distruge viața sexuală.
Acum, aflând toate aceste pericole, nu-i așa că vă întrebați: Ce caută zahărul în viața mea?!
Sursa: fragment din cartea „Suicide by sugar”, Nancy Appleton